Pentru oricare meloman un album care cuprinde toate sonatele pentru pian de Wolfgang Amadeus Mozart reprezintă o bucurie. Adăugând lucrărilor interpretul, Daniel Barenboim, cu siguranţă dorinţa oricărui iubitor de muzică clasică de a-l asculta este cu atât mai mare. De-a lungul întregii cariere, foarte cunoscutul pianist a realizat trei variante ale sonatelor mozartiene, una în 1966, cea de-a doua în 1991 şi ultima, în 2000. Aceasta din urmă este cea pe care aţi putut-o asculta săptămâna trecută la Anotimpul discurilor.

Spre deosebire de primele două variante anterioare, aceasta din urmă are alăturate toate variaţiunile mozartiene pentru pian. Călătoria în lumea mozartiană are, aşadar, o continuare. Este vorba despre o alăturare care a primit multe aprecieri dar şi critici. Au fost voci care au afirmat că interpretarea variaţiunilor nu este chiar pe măsura sonatelor. Ce anume a displăcut? Să fie mai puţin strălucitor sunetul, mai puţin bine construite frazele, oare textul muzical este mai puţin desluşit de Barenboim?

În cele din urmă orice controversă atrage şi, desigur, fiecare dintre noi se poate plasa de o parte sau de alta. Pentru aceasta însă, trebuie să ascultăm cele trei discuri care completează albumul «Mozart - Sonate şi Variaţiuni» semnat de pianistul argentinian.

Astfel vom descoperi că, a te apropia de un opus, înseamnă a parcurge un drum lung care face apel mai întâi la sufletul fiecărui interpret, pentru ca apoi să se îndrepte spre mintea sa şi, în cele din urmă, să ajungă la degetele sale.

Vă invit să continuăm, aşadar, drumul pe calea muzicii lui Mozart. Cele trei zile rezervate Variaţiunilor ne vor lămuri de partea cui ne plasăm: a celor care îşi doresc să reasculte varianta lui Daniel Baremboim sau a celor care păstrează din acest album generos doar sonatele? Probabil vă veţi dori să reascultaţi sonoritaţile mozartiene.