Cânturi polifonice – Corsica: o muzică atipică, austeră în esenţa sa – muzică din sfera tradiţională. Ne apare la orizont Corsica, în acest compact-disc din seria Musique d'Abord – Harmonia Mundi, Corsica înveşmântată în polifoniile sale vocale unice, cu această forţă telurică ce trece pragul dintre profan şi sacru pentru a intra în comuniune cu toate elementele.

Un cânt încărcat de memoria colectivă. Datorită acesteia, devine un exerciţiu de libertate pentru cei care îl mai practică. Trebuie să spunem că tipică pentru tradiţia muzicală a locului este paghjella. Ei nu cunosc cuvântul polifonie. Este preluat ca neologism derivat din muzica savantă, pentru a desemna această formă profană tradiţională, adoptată în general de coruri bărbăteşti cu trei voci soliste.

Presupune un ritual în execuţie. Odată aleasă melodia, interpreţii se observă, se acordează, îşi estimează forţele. Feţele intră în comuniune în căutarea echilibrului, o comuniune aproape fizică pentru că interpretarea ţine de instinct.