Se întâmplă des să întâlnim discuri de bună şi foarte bună calitate, care primesc 4 sau 5 stele. Cel către care ne îndreptăm atenţia în ediţiile de astăzi şi de mâine a primit aproape fără nici o obiecţie cele 5 stele. Este vorba despre dublul album Richard Strauss prezentat de Capela de stat din Dresda, avându-l la pupitru pe Fabio Luisi.

Două discuri care fac parte dintr-o serie propusă chiar de Fabio Luisi, în momentul în care acesta a venit la pupitrul orchestrei în calitate de director şi dirijor al acestei orchestre. Un proiect menit să plaseze acest ansamblu renumit în atenţia celor care îl cunoşteau cu mult mai puţin, dar şi să readucă în prim plan creaţia lui Richard Strauss, al cărui nume este atât de legat de cel al Capelei de stat din Dresda.

Poemul simfonic Don Juan, fantezia simfonică În Italia şi variaţiunile fantastice Don Quijote sunt cele trei lucrări ale acestui dublu album.

Scris în 1888, poemul simfonic Don Juan exercită o seducţie asupra publicului asemănătoare celei pe care o exercita personajul principal asupra doamnelor. Culorile, intrumentaţia, modul în care compozitorul a conturat sonor personajul său, toate conduc spre această concluzie. Richard Strauss a decis să scrie acest poem simfonic la începutul verii anului 1888, după ce a citit poemul dramatic Don Juan al lui Nikolaus Lenau. Prima audiţie însă, a avut loc abia în 1889, la Weimar.

Sonoritatea acestei încântatoare orchestre a fost magnifică, fiecare detaliu a fost exprimat cu atâta claritate încât până şi eu am fost surprins plăcut de propria-mi orchestraţie. nota Richard Strauss după cea de-a doua audiţie a poemului simfonic Don Juan, ce a avut loc la Dresda. Era vorba, desigur, despre Capela de stat din Dresda.

Fantezia simfonică Din Italia precede poemul Don Juan cu doi ani. Scris în 1886, el a fost inspirat de prima călătorie pe care Richard Strauss a făcut-o în Italia la îndemnul lui Brahms.

Nu am crezut că va fi vreodată posibil să fiu inspirat de natură îi mărturisea Strauss mentorului său Hans von Büllow. Dar aflându-mă printre ruinele Romei am simţit cu totul altfel, ideile îmi curgeau pur şi simplu prin minte.

Această fantezie simfonică este gândită în patru părţi, amintind de mişcările simfoniei. Strauss i-a adăugat fiecărei mişcări şi indicaţii programatice: prima, În Campagna este asemeni unui preludiu, celei de-a doua i-a adăugat indicaţia În ruinele Romei; cea de-a treia, Pe plaja din Sorrento este asemeni unui tablou impresionist. Ultima, Viaţa oamenilor din Neapole descrie atmosfera italiană, folosind chiar ca citat, un fragment din canţoneta Funiculi, Funicula.

Prezentată pentru prima dată la München în 1887, fantezia simfonică În Italia a fost fluierată. Departe de a se supăra, Richard Strauss mărturisea în urma acestei experienţe: Sunt foarte mândru. Aceasta este prima mea lucrare care a întâmpinat opoziţia majorităţii.