…noiembire 1830. Chopin îşi întinde aripile. Cele două îmense aripi, cu care se simtea pregătit să zboare. Una, aceea de virtuoz, de pianist care, într-o epocă a acrobaţiilor instrumentale, cum a fost cea a romanticilor, îşi găsise propriul drum, al nuanţelor diafane, al unei uluitoare dexterităţi la care apela doar atâta vreme cât îi era necesară emoţiei să zburde liberă pe clapele alb negre ale pianului…. Iar cealaltă aripă era a compozitorului care purta în diligenţă spre Viena un cufăraş în care adunase tot ce avea mai de preţ: cele 2 concerte, 14 poloneze, 20 de mazurci, 9 valsuri, 8 nocturne şi câteva studii, cele pe care le va uni în caietul opus 10, Variaţiunile pe o temă de Mozart, Rondo-ul cu orchestră, etc…