Varşovia, 1829. Chopin se întoarce acasa de la Berlin. E primit cu braţele deschise, părinţii îi amenajaseră o cameră independentă unde l-au vizitat toţi prietenii, între care şi intimii săi confidenţi, Titus Woyciechowski, Jules Fontana, Jean Matuszynski, cel din urmă, student la medicină. Este anul în are îl cunoaşte pe virtuozul Hummel cu care se simpatizează. Tot în 1829 vizitează capitala regatului Poloniei şi Paganini, magicianul viorii...

Am găsit poate idealul pentru nenorocirea mea. Sunt deja 6 luni de când visez în fiecare noapte şi nu i-am adresat nici un cuvânt. Cu gândul la ea am compus Adagio din concertul meu, pe care l-am transcris dimineaţă şi ţi-l trimit. Observă pasajul însemnat cu cruce. Nimeni afară de tine nu-i cunoaşte semnificaţia. Cât aş fi de fericit, dragul meu, să ţi-l pot cânta. În a V-a măsură a trio-ului, melodia gravă domină până la mi bemolul de sus, în cheia lui sol.

Chopin, destăinuindu-şi prima iubire prietenului său, Titus Woyciechowski. Dar asta după ce, timp de 6 luni, doar pianului i se deschisese. Pianul traducea emoţiile pe care Frederic Chopin nu le putea cuprinde în cuvinte...