Frâderâk Şopen. Aşa se pronunţă în limba patriei sale. Insă o întreagă lume adoptă varianta franceză – Frédéric Cho..pin. Cele duoă silabe care, şoptite cu emoţie, faceau furori în orice salon aristocrat sau artistic al Parisului din prima jumătate a secolului al 19-lea...

Dacă este să alegem un singur atribut care ar caracteriza întreaga operă şi viaţă a lui Frederic Chopin, acesta este nostalgia. O viaţă ce pulsează, ca un nerv dureros, în fiecare notă. Mal de siecle – acea expresie care reflectă, cum spuneam, acele stări de anxietate specifice romanticilor, se regăseşte pe deplin în frământările lui Chopin, în zbuciumul său, în acel jal polonez, un cuvânt care la noi ar echivala cu jale, durere...

Într-un secol al virtuozităţii, în care sunetul intrumentului căpătase amploare şi noile posibilităţi tehnice provocau artiştii la adevărate spectacole scenice, în secolul Paganini, Liszt, Chopin îndrăzneşte un stil delicat. Nuantat. Propriu. După părerea generală – scrie Chopin familiei, în urma primului concert la Viena, vara anului 1829 – execuţia mea a fost de o sonoritate slabă. Auditorii de aici sunt obişnuiţi să asculte artişti care fac praf pianul. Dar prefer să se spună aşa, decât ca eu să cânt prea tare. Iar dacă ziarele mă dărâmă încât să nu mai am curajul să mă arăt public, atunci am să mă fac zugrav!...