Notre-Dame de Lorette este o biserică ce a însemnat mult pentru Cesar în acel sfârşit al primei jumătăţi de secol XIX. În apropiere, locuia familia Saillot – doi soţi, cunoscuţi la Comedia Franceză după numele de artişti – Desmousseaux. Pentru fiica lor, şi ea actriţă, căreia îi dădea lecţii de muzică, Cesar îi frecventa şi nu a trecut mult până când între cei doi tineri – profesor şi elevă – să se nască sentimente de iubire. În cercul lor se trăia în veselie şi fără inhibiţii, ceea ce prezenta pentru Franck o lume nouă, şi chiar mai mult: un cămin cald, o adevărată familie care tindea să înlocuiască fără rezerve adevărata lui familie, dominată de tatăl prea autoritar şi egoist. De aici a căpătat Cesar curajul, în 1846 să-şi părăsească familia naturală şi să se instaleze în Rue Blanche unde putea să lucreze nestingherit şi, desigur, să se afle în proximitatea fermecătoarei fete.

Aşa se face că odată cu izbucnirea Revoluţiei din 1848, la 22 februarie, Cesar îşi leagă viaţa de Felicite Saillot, sau Desmousseaux, într-un mod care iese cu mult din tiparul comportamental pe care îl demonstrase în cei 26 de ani petrecuţi în casa părintească.

Copilul ascultător, care nu se revolta niciodată, care executa fără crâcnire ordinele tatălui, chiar şi atunci când acestea îl oboseau peste măsură (...), acest blând personaj incapabil de altfel de gânduri, rupe definitiv relaţia cu tatăl său, care nu avea habar de ce i se pregăteşte! Nicolas-Joseph descoperise la un moment dat un cântec dedicat domnişoarei, „Îngerul şi Copilul”, abia după aceea aflând planurile celor doi.

Speriat de perspectiva necesităţii de a-şi câştiga singur existenţa, va trebui să renunţe la toate speranţele de a fi respectatul posesor al geniului – după cum ne spune Laurence Davies, continuând să arate că acum încearcă stratageme de oprire a acestei uniuni: o denigrează pe viitoarea lui noră, considerând-o lipsită de valoare, apoi aduce în sprijinul său suferinţa maternă – Catherine Franck va fi cea mai afectată! – şi finalmente, că la un moment dat Cesar, ştiută-i fiind sensibilitatea mentală, ar putea să provoace chiar o crimă pasională, la fel cu alta celebră întâmplată în acea vreme: Ducele de Choiseul-Praslin – deşi nedovedit – ar fi ucis-o pe soţia sa Fanny Sebastiani, din motive sentimentale...

Şi iată cum singurul punct comun real cu ceea ce Nicolas-Joseph, în disperarea sa, i-a prevestit fiului, avea să fie ziua de 22 feburarie când, la biserica Notre-Dame de Lorette, s-a oficiat căsătoria lui Cesar cu Felicite ...în plină insurecţie– cum scrie Vincent d’Indy. Cortegiul de nuntă trebui, ca să ajungă la biserică, să sară peste o baricadă şi viitorii soţi au fost ajutaţi cu foarte multă bunăvoinţă, în această delicată operaţie, de către răsculaţii masaţi în spatele fortificaţiei improvizate... mai adaugă discretul elev de mai târziu, care susţine că abia după aceea Cesar a părăsit casa părintească.

Din alte surse aflăm însă, că deja plecat de-acasă, nu s-a lăsat învins de prevestirile tatălui, ba mai mult a fost de acord să-i plătească lui Nicolas-Joseph 11 000 de franci înainte de a se căsători. Iar, pentru noi, este impresionant de aflat că Felicite i-a supravieţuit lui Cesar 28 de ani, a supravieţuit şi Primului Război Mondial, trecând la cele veşnice în 1918...