Nu dispreţui viaţa pentru că este minusculă şi comună, transform-o în ceva mai bun şi atunci ea îţi va deveni dragă. Schumann avea 19 ani când scria aceste cuvinte – scria nu compunea, căci citindu-i biografia îl descoperim mai întâi iubind cărţile, călcând pe urmele părintelui său, librarul şi editorul August Schumann....

Se spune de-altfel că nu avem cum să-i înţelegem muzica, fără a cunoaşte în prealabil contextul literar al epocii sale. Vorbim în mod inevitabil despre Romantism, de mult afirmat în literatură, muzica exprimându-se tardiv în această direcţie, cu un decalaj care de-altfel nu este singular. Şi ce ar fi Romantismul altceva decât o reconciliere între spontanietatea populară, a poeziei naturale şi instinctive, a cântului pur cu ordinea şi frumuseţea literaturii savante, potrivit lui Matthias Claudius.