Ca şi în emisiunea trecută urmărim şi astăzi impactul pe care l-a avut literatura vremii sau a vremurilor asupra compozitorilor din secolul XX încoace. Şi ne întoarcem iar către anii de început: la Gustav Mahler şi apoi peste cîteva decenii la Luigi Nono .

Între liedurile şi simfoniile lui Mahler se ştie a existat o interdependenţă ce avut drept consecinţă coerenţa unei gândiri eminamente simfonice. Idei, inovaţii, modalităţi de interpretare, teme muzicale şi forme de limbaj circulă de la un gen la altul ştergând graniţele şi tinzând către o similară formă de exprimare : liedurile sunt cu orchestră, unele simfonii cu ample părţi vocale. Dar chiar în această unificatoare concepţie creatoare au existat contradicţii caracteristice gândirii artistice a compozitorului.