Tradiţia minnesängerilor, aşa cum vă spuneam săptămâna trecută a început să se estompeze spre finalul secolului al XIV-lea. Numele celor mai înzestraţi şi apreciaţi dintre ei îi vor influenţa însă decisiv pe maeştrii cântăreţi, aşa numiţii meistersingeri, cei care i-au înlocuit din a doua jumătate a secolului al XV-lea, cu o existenţă, ce-i drept, de scurtă durată.

Între 1450 şi 1600 maeştrii cântăreţi puteau fi întâlniţi în majoritatea oraşelor germane. Aceşti muzicieni se considerau continuatorii artei minnesängerilor, deşi regulile lor erau mult mai severe şi mai austere decât cele ale modelelor declarate. Dacă minnesängerii erau în marea lor majoritate aristocraţi şi nobili, meistersingerii erau în mare parte amatori din pătura medie sau joasă a societăţii. Cel mai important reprezentant al lor, Hans Sachs, era nici mai mult nici mai puţin decât un cizmar.

Activitatea maeştrilor cântăreţi dovedeşte cât de intensă era viaţa muzicală în rândul burgheziei germane. Nu în multe ţări din acea vreme pătura de mijloc a societăţii avea ocazia să vină într-un contact atât de direct cu arta sonoră. Acest lucru a determinat o cultivare a gustului pentru muzică în rândul tuturor claselor sociale, fapt ce a permis remarcabila evoluţie ulterioară pe teren muzical a autorilor germani. Pe măsură ce arta minnesängerilor şi cea a meistersingerilor se îndrepta către apus, compozitorii de la finalul secolului al XIV-lea îşi căutau alte mijloace de exprimare, unul dintre acestea fiind şi cel polifonic. Printre primii autori care s-au concentrat asupra artei polifonice, este adevărat că într-o manieră nu foarte consistentă, se numără Hermann, Călugărul din Sazburg.

Nu este o conincidenţă faptul momentul în care autorii germani au început să fie interesaţi de polifonie a conincis cu cel al apariţiei autorilor străini care erau foarte familiarizaţi cu limbajul polifonic, la curţile sau la capelele germane. În anul 1440 puteau fi întâlniţi la curtea împăratului Friedrich al III-lea doi autori flamanzi ca Johannes Brassart sau Johannes de Sarto. Manuscrisele din acea vreme, printre care Lochamer, scris în secolul al XV-lea demonstrează gustul muzical german din acea perioadă, dar şi influenţele străine altoite pe cântul german. Unul din numele care s-a afirmat în acel secol a fost cel al lui Oswald von Wolkenstein, un compozitor de tranziţie şi un artist atipic pentru timpul său. Aristocrat, poet talentat, Oswald n-a ezitat să se implice problemele politice ce au marcat începutul secolului al XIV-lea, desfăşurând chiar şi o carieră diplomatică.