Nu ştiu dvs. cum aţi fi reacţionat – pentru mine, întâlnirea cu un discipol al lui Enescu, printre ultimii în viaţă, a fost foarte emoţionantă. S-a întâmplat în noiembrie 2009, când Uto Ughi a însoţit ca solist, la Bucureşti, Orchestra de Tineret a Iniţiativei Central-Europene, pentru un concert la Ateneu dedicat memoriei prietenului său, Yehudi Menuhin.

Mi-ar fi greu să vă spun de ce impresia pe care mi-a lăsat-o Ughi nu a confirmat imaginea despre acesta pe care mi-o făcusem înainte de a-l cunoaşte; de personaj care vine dintr-un trecut în care a rămas puternic ancorat, reticent, cumva, faţă de ceea ce înseamnă momentul prezent.

Ughi era o vedetă, un copil-minune când l-a cunoscut pe Enescu la Paris, prin 1954 – avea 10 ani. Amintirile lecţiilor pe care George Enescu i le-a dat sunt însă vii, influenţa marelui muzician român – de asemenea. Ughi păstrează şi astăzi partiturile pe care Enescu i-a făcut însemnări. Iar astăzi, la 66 de ani ai săi şi peste jumătate de secol de la acele întâlniri care l-au format, muzicianul italian este cu totul altceva decât un nostalgic - radiază jovialitate (zâmbetul lui mi-a amintit de cel al lui Mastroiani), se implică în programe pentru tineri aşa cum a fost şi cel de la Bucureşti pentru că el însuşi e încă tânăr.

Despre Enescu, despre ceilalţi mari profesori pe care i-a avut, despre ce cântă cu plăcere şi ce nu, despre Paganini şi multe altele – în dialogul cu Uto Ughi pe care vi-l propunem, în seria Poveştile de succes ale muzicii, începând de duminică, 25 aprilie, ora 10 şi 30 de minute, la Radio România Muzical – 97,6 sau 104,8 FM sau pe internet.