Revenim la acel an 1705. Antonio Vivaldi devenea preot şi era în egală măsură angajat la Ospedale della Pieta. Din acest punct reluăm povestea. Şi avea să fie aici profesor, dirijor, compozitor, violonist, cel care achiziţiona instrumente şi superviza întreaga activitate muzicală a orfelinelor. Iar în afara acestei instituţii întâlnim omul de teatru, creatorul de operă, impresarul, şi violonistul virtuoz. O carieră de o anvergură uriaşă, ce ar fi presupus potrivit mărturiilor o stare de tensiune nervoasă perpetuă pentru cel care pretindea că nu poate susţine o slujbă întreagă în biserică din cauza sănătăţii precare, de asemenea pentru acelaşi care, ne reamintim, declara că nu se deplasează decât în gondolă sau cu trăsura din cauza slăbiciunii fizice.