O amintire dureroasă leagă aceste consemnări privind personalitatea lui Erich Bergel de încercarea restituirii unora dintre reperele carierei sale europene. Ultimul concert de la Filarmonica „George Enescu”, cu Simfonia de Cesar Franck, fusese şi momentul întâlnirii mele cu Maestrul, căruia îi propuneam să accepte decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică din Bucureşti.

Acceptarea fusese completată cu promisiunea prezenţei sale pentru a onora invitaţia, după reîntoarcerea în ţară. Ceea ce nu s-a mai întâmplat, firul vieţii muzicianului fiind curmat de finalul tragic la sfârşitul primăverii următoare, în 3 mai.

În iunie 1998, la Institutul bucureştean a avut totuşi loc decernarea post mortem a înaltului titlu academic…de Doctor Honoris Causa - distincţie preluată de soţia artistului. Drumul vieţii lui Erich Bergel se va fi fost astfel încheiat...

...Aşadar, la finele lunii mai, se împlinesc 80 de ani de când a început drumul vieţii lui Erich Bergel, acest artist care a cunoscut suferinţa şi victoria, în viaţă şi artă, în zbuciumata sa existenţă desfăşurată de-a lungul ultimelor decenii din secolul trecut. Cei care l-au cunoscut, oricând şi oriunde a dirijat, păstrează în memorie creaţiile marelui dirijor, omagiindu-i personalitatea de artist român şi internaţional.