Într-un interviu din revista Muzica, Elena Cernei vorbeşte despre preocupările care susţin activitatea unui artist liric:

Sunt de părere că spectacolul de operă, mai mult poate decât oricare alt gen de artă, nu permite dispersarea forţei artistice colective. Cântăreţul de operă trebuie ca prin jocul şi interpretarea sa muzicală să exprime individualizat şi complex viaţa lăuntrică a personajului pe care îl întruchipează, în cadrul unitar al dramei care se desfăşoară pe scenă. Meşteşugul, remarcă Elena Cernei, se cere pus cu necesitate în slujba măiestriei artistice. O adâncă privire asupra materialului muzical va conduce negreşit către înfăţişarea convingătoare a personajului, către o comunicare directă cu spectatorul încă de la ridicarea cortinei, făcându-l pe acesta să participe, să trăiască spectacolul, să dorească re-vizionarea lui.

Nu întâmplător, prezenţa ei pe marile scene ale lumii a fost întotdeauna salutată cu cele mai admirative elogii. Pentru spectatorii Teatrului Scala din Milano, Elena Cernei posedă, cum notează criticii în paginile publicaţiei Corriere del Teatro, Milano, 1965, Unul dintre cele mai frumoase registre, cu un acut ce are sonoritatea de soprană dramatică şi un grav cu rezonanţe de contralto.... O tehnică fără pereche. ...