Personalitatea sopranei Artei Florescu s-a impus în viaţa muzicală a celei de a II-a părti a secolului al XX-lea prin strălucita activitate solistică şi, totodată, prin prestigiul pedagogic, ca profesoară de canto, după 1950 şi, mai târziu, ca şefă de catedră la Conservatorul bucureştean. Interesantă prin preocupările diverse în lumea muzicii de operă, concert şi în definirile teoretice ale artei lirice, Maestra a devenit treptat cea mai de seamă reprezentantă a şcolii româneşti de cânt, fiind prezentă în numeroase jurii internaţionale de canto. Acest subiect este prilejul de a-i descoperi o altă latură a existenţei sale profesionale, care a însoţit viaţa de interpret vocal de excepţie…