Sînziana Mircea, care este titlul cărții pe care ne-o vei prezenta astăzi?

Titlul pe care aș vrea să-l propun ascultătorilor Radio România Muzical este "Jocul cu mărgelele de sticlă" de Hermann Hesse, unul dintre autorii mei preferați. Este o carte pe care am citit-o când eram studentă în Germania. Am citit-o chiar în germană pentru că am vrut să înțeleg fiecare exprimare și fiecare cuvânt ales.

Muzica joacă un rol central în acest roman. Este vorba de o societate a viitorului, o societate utopică. Societatea evoluează într-o civilizație foarte înaltă, intelectuală, iar muzica împreună cu alte arte alcătuiesc acest joc cu mărgelele de sticlă, care este supremul.

Cum te-a influențat lectura acestei cărți?

Așa cum spuneam, eram studentă la Universitatea de Muzică din Koln și, în același timp, studiam și la Academia pianistică Imola, așa că găseam anumite paralele între parcursul meu și al colegilor mei muzicieni, care ne pregătim de mici copii să studiem și să cântăm, să ne petrecem întreaga viață în fața instrumentului ales, la fel cum personajul principal al cărții se dedica cu totul desăvârșirii acestei arte, acestui joc. Era o societate foarte închisă și foarte competitivă așa cum este lumea muzicii - competiția este acolo încă de la 5 ani, de la 6 ani, de la primele audiții, primele concursuri. Este o lume izolată cea din care, totul se desfășoară într-un univers paralel, Castalia. Ei, bine, și viața unui muzician este foarte diferită, pentru că de mic trebuie să te dedici acestui studiu și poate că nu ai weekend-uri, nu ai seri de vineri, nu poți să pleci în toate vacanțele în care pleacă prietenii tăi și trebuie să studiezi mereu, zi de zi, pentru a te pregăti din ce în ce mai bine. Apoi, la fel ca și acest personaj care tot caută și încearcă să se autodepășească, la un moment dat, el începe să se simtă limitat de aceste limitări ale societății în care trăia, în care totul era foarte, foarte strict, cumva prestabilit... și eu am ajuns să rezonez cu această idee, pentru că am vrut să caut noi orizonturi în parcursul meu artistic, am vrut să depășesc granițele unui recital de pian obișnuit. Și chiar Radio România Muzical, prin proiectul "Moștenitorii României muzicale", mi-a dat această șansă. Așa că, sub acceptul și invitația doamnei Cristina Comandașu căreia îi mulțumesc foarte mult, în 2019 am făcut primele concerte din seria "Imagine Chopin". La acea vreme, nimeni nu folosea ideea de concert imersiv, concert cu proiecții video, cu videomaping. Am avut însă în 2019 acest concert la Sala Radio din București, în care tot concertul a fost acompaniat de proiecții video, foarte multe imagini în timp ce am introdus și compoziții de-ale mele. Așa că dacă acum, în 2024, toată lumea vorbește de concerte imersive, eu am avut șansa dar și curajul să le propun publicului și pentru asta mulțumesc încă o dată Radio România Muzical!

De ce trebuie să citim și cu ce ne ajută pe noi lectura în viața de zi cu zi?

Cred că lectura ne oferă mai mult timp, ne oferă șansa de a trăi mai multe vieți de-odată, ne oferă șansa de a ne pune în picioarele altor personaje, de a ne gândi "ce-ar fi dacă?", ne dă foarte mult curaj.

Eu am citit atunci când eram mică o carte care se numea "Spune pot și vei putea". Era o carte aleasă de bunica mea, o carte de dezvoltare personală. Am crezut cu toată ființa mea în titlul acelei cărți și m-a impactat de foarte multe ori când am avut un moment greu, pentru că mi-am spus "Spune pot și vei putea să faci ce ți-ai propus!"

De mică am rezonat cu personajele din cărțile mele favorite, chiar și numele meu, ales de mama după un personaj faimos dintr-o carte de Eliade, a fost probabil ceva predestinat.

Cărțile sunt, la fel ca și muzica, o evadare într-un univers de multe ori mult mai frumos decât realitatea.