Domnule Gabriel Bebeșelea, sunteți autorul volumului "Musica ricercata sau 11 povestiri muzicale surprinzătoare", acesta fiind și titlul cărții pe care ne-o veți prezenta astăzi. Cum a luat naștere acest volum?

Cartea a luat naștere în urma mai multor discuții cu domnul Gabriel Liiceanu, care prezent fiind la mai multe concerte la care am realizat câte o mică introducere pentru public, explicând conceptul programului din seara respectivă, a venit cu această idee năstrușnică de a pune în scris ceea ce povesteam publicului. Recunosc că nu mi-am pus niciodată problema să scriu lucrurile acestea. Erau povestiri și situații muzicale care pe mine mă fascinau și mă interesau, făceau parte din arealul meu de cercetare, dar niciodată nu am considerat cu sunt foarte interesante pentru publicul larg. Așa că, repet, nu mi-am pus problema să vizez un volum din lucru acesta. Dar, datorită domnului Liiceanu și doamnei Lidia Bodea, am zis să fac o încercare. A fost, pur și simplu, o încercare de a pune în scris toată această paletă de povestiri de care m-am lovit în timp ce căutam diverse lucrări.

"Musica ricercata" este, de fapt, un proiect de suflet al meu, este titlul unui festival pe care-l realizez împreună cu Filarmonica "Banatul" din Timișoara. Am început acest festival la Sibiu, ne-am mutat la Timișoara în anul Capitalei Culturale Europene și am rămas acolo.

De ce am ales acest titlu? Pentru că este titlul unei piese de Gyorgy Ligeti. Sunt născut la 60 de kilometri de locul nașterii lui Gyorgy Ligeti și-atunci am dorit să aduc un omagiu acestui compozitor care, din păcate, este mult prea puțin cunoscut în România. Este unul din coloșii componisticii mondiale, dar mult prea puțin interpretat în România.

Așadar, din această dorință de a-l omagia pe Ligeti și, în același timp, pentru că toate proiectele se nășteau dintr-o cercetare, am dat numele acestui festival și ansamblului care s-a format în urma acestui festival "Musica ricercata", care înseamnă, de fapt, muzică cercetată.

Prin această piesă, Ligeti încearcă să se uite înspre muzica trecutului, dar prin lentila tehnicilor componistice ale secolului XX și, fără să-și propună, el creează un nou limbaj muzical.

Sunt 11 miniaturi care fac parte din această piesă, Musica ricercata de Ligeti, și-atunci de aici rezultă cele 11 povestiri. Ele sunt însăilate cu un fir roșu conducător, sunt "personaje" cu care ne întâlnim în mai multe povestiri. Pornesc de la Ligeti și mă întorc la Ligeti, ajung la personaje care pe mine m-au fascinat și m-au interesat foarte mult și am de care considerat că trebuie să se discute mai mult în spațiul public, cum ar fi Erich Bergel cu destinul său tragic, Carl Filtsch, la fel... personaje care și-au adus aportul la istoria muzicii din acest spațiu geografic, dar despre care se discută mult prea puțin în zilele noastre.

În plus, am adus unele povestiri în fața publicului, despre lucrări de Enescu care au fost uitate sau chiar neglijate, despre situația lui Bartok din perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial și cum era între două națiuni și era renegat de către ambele... este vorba despre lucruri care, repet, pe mine m-au fascinat în studiul meu și este, de fapt, o mică vedere, o micuță carte poștală reflectată din laboratorul unui dirijor, ceea ce se întâmplă când noi studiem partitura. Pentru că nu studiem doar notele din partitură, încercă să mergem în spatele sunetelor. Și, mergând în spatele sunelelor, ne lovim de aceste povești și de aceste situații de viață pe care compozitorii respectivi le-au trăit.

De ce trebuie să citim și cu ce ne ajută pe noi lectura în viața de zi cu zi?

Cred că acum sunt foarte influențat de ce se întâmplă în ultima perioadă. Ne ajută foarte mult cititul ca să vedem mai bine adevărul și ca să nu ne lăsăm deraiați de la o traiectorie firească.

Cititul, în general, nu doar că ne modelează personalitatea - e de la sine înțeles. Dar ne deschide o serie de universuri în care poate nu am fi călcat niciodată dacă nu am fi deschis cărțile respective. Și cred că acum ne dăm seama din ce în ce mai mult că educație e cel mai important lucru, pe același nivel cu sănătatea, dar educația poate să ne ducă într-o direcție sau alta.