Johannes Brahms rămâne compozitorul la care mă reîntorc de fiecare dată când simt că am nevoia să îmi umplu sufletul de pace, dar și de o bucurie profundă. Pentru că el, prin felul în care a compus, în felul în care a creat muzica lui, întotdeauna îmi vorbește cel mai direct sufletului.

Iar Recviemul german pe care el l-a scris este o compoziție foarte personală. Acest recviem a fost scris după decesul mamei lui. Și, pentru a descoperi un moment în care să găsească pace și liniște, s-a hotărât să scrie această lucrare.

Mulți compozitori au scris și alte recviemuri, dar Brahms și-a dorit să folosească un text aparte, care să fie în limba germană nu în limba latină, așa cum se folosește în slujba catolică de recviem. E foarte important să vedem felul în care el a ales aceste texte din Biblie și le-a pus într-o muzică ce trebuie să fie exact pentru noi, să fie înnăscută în noi, în oameni.

Este o compoziție care, de fiecare dată, îmi deschide o lume interioară în care simt că am pătruns o lume plină de pace.

A durat foarte mult timp pentru Brahms să completeze acest recviem. A fost, de fapt, prezentat în părți individuale. Iar la final, când toate cele șapte părți ale lui au fost prezentate, de-abia atunci lumea a înțeles de fapt acest cerc întreg care este recviemul.

Prin crearea acestui recviem, Brahms deschide o lume nouă, în care ne arată cum poate fi gândit acest sentiment în care încercăm să ne imaginăm o viață fără cei dragi, care au decedat, dar care ne aduce pace pentru că ne ajută să ne apropiem de ei într-o lume spirituală, într-o lume diferită.