Ceea ce veți asculta ar putea fi, foarte bine, o istorie a emancipării femeii în muzică, evoluția către un statut de normalitate și egalitate care a venit, cu adevărat, abia în a doua jumătate a secolului XX, indiferent de spațiul geografic și cultural pe care-l ai în vedere. Și a putea însemna, la fel de bine, un exercițiu de nostalgie, de reflecție asupra a ceea ce muzica și iubitorii ei au pierdut, prin situația de fapt. Nu vom da însă curs niciuneia dintre cele două chei de citire, pertinente și tentante - ci vom încerca o pledoarie pentru ceea ce avem deja valoros, pentru ceea ce a reușit să apară chiar și în condițiile amintite, ostile; o pledoarie pentru nuanțe ale unui paletar al fenomenului muzical în care orice voce are locul ei.

Vor fi lucrări pe care probabil că nu le cunoşteaţi, de la cele ale secolului al XII-lea, imaginate de Hildegard von Bingen, sfântă a Bisericii Romano-Catolice, până la cele ale modernistei Germaine Taillferre, singura doamnă - membră a "Grupului celor 6" din Franța.

Ambroise Thomas vorbea astfel despre compatrioata sa, Cécile Chaminade, formulând un posibil mótto al feminismului în muzică : "Aceasta nu este o femeie care compune, ci un compozitor care e femeie."; gând ce ne va însoțit pe noi în propunerea de față care, poate, vă va oferi noi continuări pentru aventuri sonore dvs., ascultătorilor Radio România Muzical. Ne auzim vineri, 8 martie 2019, între 10,00 și 13,00.