Reapariția contratenorilor a fost, cred, cel mai neașteptat fenomen artistic al secolului XX. S-a întâmplat, oarecum brusc, ca o risposta la proposta înființării unor ansambluri instrumentale care aveau ca scop renașterea muzicii baroce și a atins o cotă de succes, în care nimeni nu a crezut cu adevărat pe vremea când Alfred Deller - părintele / nașul tuturor contratenorilor moderni - înființa Stour Music Festival - primul festival de muzică barocă, în 1962.

Odată însă cu lansarea și venerarea contratenorului britanic James Bowman ( n. 1941 ), au început să se afirme tot mai mult vocile de contratenor. A apărut, de pildă, americanul Jeffrey Gall - primul contratenor invitat să cânte la Teatrul Metropolitan din New York. Apoi, David Daniels și Andreas Scholl au reluat titluri de operă și au început să înregistreze repertorii, de mult uitate...

În prezent, apar - cel puțin 3, 4 voci de contratenor pe an. Voci notabile! Dar, un fapt este deja unanim acceptat: din 2004 încoace, când a înregistrat pentru casa de discuri Virgin Classics primul lui album solo, referințele critice pleacă de fiecare dată de la el, se întorc la el...indiferent de câte alte voci de contratenor am asculta. Și mă refer, desigur, la contratenorul francez, Philippe Jaroussky.

Albumul Handel, lansat pe piața muzicală în toamna anului trecut, este cel de-al 15-lea album solo din discografia lui Philippe Jaroussky, dar primul dedicat de acesta - exclusiv! - creației handeliene. Este un album care a ocolit însă titlurile deja cunoscute - ca: "Giulio Cesare", "Alcina", "Rodelinda" sau "Serse", montate destul de des în prezent - deci, care propune audienței descoperirea unor noi opere și care-l prezintă pe Jaroussky, nu numai ca "voce" ci și ca dirijor: faimosul contratenor francez fiind în plus, dirijorul ansamblului de muzică barocă, "Artaserse", ansamblu care-i devine aici, partener ...