Arhivă : Evenimentele săptămânii Înapoi

Portret de compozitor George Enescu, la Radio România Muzical, in 19 si 20 august, de la ora 15,30

Publicat: sâmbătă, 19 August 2017 , ora 9.45

De la Poema Română op.1 din 1898 și până la Simfonia de cameră op.33 din 1954, universul muzicii lui George Enescu s-a adâncit pe o dimensiune atât de personală încât a devenit insolită față de tot ceea ce se petrecea sau se inova în prima jumătate a secolului trecut. Poate de aceea marii dirijori străini de azi se acomodează greu cu creația enesciană de maturitate, comparațiile ȋntre Enescu și contemporanii lui nefiind, după părerea mea, cel mai eficient instrument de cunoaștere.

În perioadele de formare a asimilat temeinic mânuirea formelor clasice, mai cu seamă la Viena unde, pe lângă studiile de vioară cu Josef Hellmesberger Junior, a urmat cursuri de armonie, contrapunct și compoziție cu Robert Fuchs. Crucial pentru perioada vieneză a lui Enescu (1888 - 1894) rămâne muzica lui Johannes Brahms, pe care l-a și ȋntâlnit; era "zeul adorației mele tinerești" după cum avea să mărturisească mai târziu.

Conservatorul parizian (1895 - 1899) i-a oferit deschideri decisive prin profesori renumiți: Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție), Ambroise Thomas și Théodore Dubois (armonie), André Gédalge (contrapunct), ca și prin frecventarea saloanelor prințesei Elena Bibescu. Ȋn Parisul de la ȋntretăierea secolelor avea să cunoască un succes imens cu primul său opus și tot atunci rezonează la emancipatele armonii și estetici ale impresionismului, care i-au marcat definitiv gȋndirea muzicală.

Violonistul și dirijorul George Enescu a fost acaparat de turnee, de aceea aștepta zilele de liniște de la Vila Luminiș din Sinaia sau de la casa din Tescani, unde a finalizat importante lucrări. Când stătea la București era solicitat de confrați, de interpreții cu care evolua ȋn recitaluri, de ȋntâlnirile organizatorice și mondene…. Să nu uităm că Enescu a instituit ȋn 1913, din fonduri personale, Concursul național de compoziție ce i-a purtat numele; până ȋn 1946 a oferit anual tinerilor compozitori români premii consistente dirijându-le apoi lucrările.

Cu puține excepții, lecțiile de vioară le-a oferit ȋn locuințele ȋnchiriate la Paris. Yehudi Menuhin, Christian Ferras, Ivry Gitlis, Ida Haendel sau Arthur Grumiaux sunt doar câțiva dintre cei mai cunoscuți violoniști care s-au perfecționat în arta interpretativă sub îndrumarea lui George Enescu. Tot ȋn orașul luminilor a avut loc premiera operei Oedip, ȋn 13 martie 1936, la Grand Opėra, capodopera fiind plămâdită de-a lungul a peste două decenii. Ȋn noaptea de 4 spre 5 mai 1955, ȋn apartamentul hotelului parizian Atala, inima lui George Enescu a ȋncetat să bată. "O criză cardiacă - scria Ilie Kogălniceanu ȋn "Destănuiri despre Enescu" - a pus capăt suferinței marelui compozitor. Slăbit, imobilizat la pat, pe jumătate paralizat, a fost totuși lucid până ȋn ultima clipă" aflăm din aceeiași sursă. Maruca Cantacuzino, cu care se căsătorise ȋn 1937, nu s-a obosit să-i fie alături.

Enescu s-a lăsat purtat de intonațiile folclorului românesc, cu care s-a identificat, depănându-le pe portativ în detalii migălos cizelate și într-o scriitură pe cât de complexă pe atât de fascinantă prin naturalețea expresiei ei. Sonata a III-a op. 25 în la minor "în caracter popular românesc" rămâne un model unic ȋn istoria genului, un pisc irepetabil chiar și pentru Enescu. De aici ȋncepem portretul componistic aniversar alegând o versiune de referință cu Enescu la vioară și Dinu Lipatti la pian.

De ce să ascultăm Enescu? După o viață de studiu Pascal Bentoiu ne-a oferit argumentele hotărâtoare:

" Prin toate caracteristicile ei, creația lui George Enescu se opune radical grabei neliniștite, anxioase, isterizante care a cuprins omenirea. Opera marelui compozitor român pare a fi un răbdător, dar imperios apel pentru recâștigarea unui timp mai firesc, mai umanizat al vieții noastre. Nimic din Enescu nu se potrivește cu înghesuiala, cu sordidul și promiscuitatea timpului nostru. El ne cheamă la cu totul altceva, anume la meditație, la consolidarea liniștii și la împărtășania întru frumos. Și dacă grăbita și isterizata noastră contemporaneitate pricepe prea puțin din mesajul enescian, este poate pentru că a ales calea anihilării, calea cufundării în neant."

La 136 de ani de la nașterea lui Enescu vă invit să ascultați la Radio România Muzical, câteva dintre cele mai importante creații ȋn Portret de compozitor George Enescu, emisiuni difuzate sâmbătă 19 și duminică 20 august, de la ora 15,30.

Monica Cengher