Născut la Zwickau, în Germania, pe 8 iunie 1810, Robert Schumann este unul dintre cei mai importanți compozitori romantici. Alături de colegii săi de generație faimoși – Frederic Chopin, Franz Liszt, Hector Berlioz și Felix Mendelssohn, Robert Schumann şi-a făcut apariţia  în prim planul vieții muzicale în jurul anului 1830. 

Şi-a dovedit încă de tânăr talentul muzical, dar şi literar. A studiat pianul cu Friedrich Wieck, a cărui fiică i-a devenit mai târziu soţie. Ambiţiile sale de pianist concertist au fost spulberate de probleme la degetele uneia dintre mâini, dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Schumann să scrie un număr important de creaţii dedicate acestui instrument în anii 1830. Începând cu 1833, Schumann strânge în jurul său un cerc de tineri artişti, formând "Liga Davidienilor" – polul opus filistinilor, micilor burghezi incapabili de aspiraţii artistice şi filosofice. Iar în 1834, împreună cu Friedrich Wieck şi alţi câţiva prieteni, Schumann fondează "Neue Zeitschrift für Musik", o publicaţie muzicală pe care o va edita şi în care va scrie numeroase articole importante în calitate de critic şi muzicolog.  

1840, anul căsătoriei lui cu Clara, şi ea pianistă, a fost descris de muzicologi drept "anul liedurilor", apoi tânăra soţie l-a încurajat să îşi încerce măiestria şi în formele ample, anul 1841 fiind "anul simfonic", iar 1842 – traversat în special de genuri camerale.

Stabilită iniţial la Leipzig şi apoi la Dresda, familia Schumann s-a îndreptat în 1850 spre Düsseldorf, unde Robert a avut primul său angajament oficial, ca director municipal de muzică.

S-a scris mult despre problemele de sănătate ale lui Schumann, despre crizele sale psihice. În 1854 începe să se plângă de halucinaţii auditive şi cere să fie internat într-un azil, totul culminând cu un dramatic episod în care încearcă să îşi pună capăt zilelor. Johannes Brahms, prieten apropiat al familiei, vine la Düsseldorf pentru a o ajuta pe Clara. Ultimii doi ani şi jumătate ai vieţii lui Robert Schumann sunt petrecuţi la azilul din Endenich - se stinge din viaţă pe 29 iulie 1856. 

În ceea ce priveşte creaţia lui Schumann, "unii biografi au caracterizat drept subiectivă, romantică, prima perioadă creatoare, şi obiectivă, clasică, cea de-a doua. De fapt, este mai just să observi permanent, şi în tinereţea, şi la maturitatea compozitorului, mixtura între cele două atitudini stilistice”, remarca muzicologul Valentina Sandu-Dediu în cartea dedicată acestuia. „Faptul că aproape fiecare faţetă a creaţiei lui Schumann poate fi considerată drept cea decisivă nu este atât de deconcertant pe cât ar părea la o primă vedere. Pur şi simplu, înseamnă cu muzicianul reprezenta mai multe lucruri: un progresist, un poet al sunetelor, un intelectual bugrhez, un iubitor al bizarului şi enigmaticului”, scria John Daverio în volumul Robert Schumann. Herald of a „New Poetic Age”.

Vom explora faţetele creaţiei lui Robert Schumann de luni până vineri, 9-13 ianuarie, în cadrul rubricii Compozitorul săptămânii la Radio România Muzical – de la ora 10,00, la Arpeggio.