Tuturor ne este cunoscută povestea Cenușăresei - Cenerentola în italiană. Unul dintre cei atrași de basm a fost Rossini, a cărui creație de scenă o ascultăm duminică, 7 februarie 2016, la Opera în interpretări de referință. Avem din nou ocazia, prin intermediul Uniunii Europene de Radio, să urmărim înregistrarea unui spectacol de peste hotare - de această dată e vorba de Opera din Lausanne, din Elveția, și de un spectacol ce a avut loc în 9 octombrie 2015. Din distribuție au făcut parte Serena Malfi, Edgardo Rocha, Alexandre Diakoff, Giorgio Coaduro, Laure Barras, Catherine Trottmann și Luigi De Donato.

În versiunea lui Rossini Prințul Ramiro și valetul său, Dandini, fac schimb de identități pentru a testa sinceritatea pretendentelor. Este organizat un bal, iar surorile vitrege ale Cenușăresei sunt hotărâte să profite cât mai mult de această ocazie. Cu ajutorul tutorelui prințului, Alidoro, Cenușăreasa are și ea posibilitatea să ia parte la bal. Uimit de frumusețea și fidelitatea ei, prințului vrea pe loc să o ia de soție. Însă Cenușăreasa preferă să pună ea însăși la încercare sentimentele prințului...Nu vă faceți griji, însă, cu puțin noroc cei doi se regăsesc și se căsătoresc, iar la final Cenușăreasa își dovedește o dată în plus generozitatea.

Presa a fost extrem de încântată de această nouă montare de la Lausanne, în regia lui Adriano Sinivia, care descrie opera drept "vis". Cu această "Cenușăreasă" rossiniană instituția elvețiană și-a deschis noua stagiune 2015-2016; colaborarea cu regizorul venețian este mai veche, Sinivia punând în scenă la Lausanne și Elixirul dragostei, Bărbierul din Sevilla și Monsieur de Pourceaugnac. "Încântătoare", "Irezistibilă", "O Cenușărească între vis și comedie burlescă" - iată câteva dintre titlurile articolelor apărute după premiera din octombrie 2015.

Partea muzicală este și ea bine realizată. Cu prețul câtorva decalaje minore, dirijorul Stefano Ranzani reușește să imprime Corului operei și Orchestrei de Cameră din Lausanne o dinamică fantastică, foarte alertă. Interpreta rolului titular, mezzo-soprana italiană Serena Malfi, seamănă puțin fizic cu Cecilia Bartoli (o Cenușăreasă remarcabilă). Mult mai tânara Malfi, în vârstă de 30 de ani, aduce o notă de sobrietate rolului, susținut de o tehnică vocală aproape fără cusur. Ramiro-ul jucat de Edgardo Rocha, tenor născut în Uruguay, înseamnă claritate timbrală și un sens al frazei ce duc la crearea unor efecte de clar-obscur. Alexandre Diakoff aprinde scena dând viață unui Don Magnifico agresiv, în vreme ce Giorgio Caoduro este un Dandini convingător, în ciuda coloraturilor extrem de strânse și pe alocuri inegale. Basul Luigi de Donato pare că are ceva lipsuri în registrul grav în timp ce le dă replici celor două surori impertinente Tisbe - jucată de Catherine Trottmann și Clorinda - interpretată de Laure Barras.

Dramma giocoso a lui Rossini, pe libretul lui Jacopo Ferretti, o înlocuiește pe mama vitregă cu un tată vitreg, Don Magnifico, și pe zâna cea bună cu Alidoro, un filozof și tutorele prințului. Totodată, Cenușăreasa, pe numele ei Angelina, este găsită nu datorită pantofului de cristal, ci brățării ei. Acțiunea se petrece în Italia sfârșitului de secol 18.