Ziua # 5 - Barcelona liberă

Am ajuns în Barcelona. Stăm într-un hotel, de fapt într-o clădire care a început să fie construită în anul 801. Am crezut că nu văd bine: da, acum 1222 de ani. Un simbol perfect al felului incredibil și inconfundabil în care aici istoria se leagă cu prezentul printr-o cultură bogată, plină de valoare și de orgoliu, într-o continuitate fără cusur. Și de aici o identitate indiscutabilă, cu senzația de bunăstare, de încredere. Dar mai ales, mereu, o stare de libertate.

E o zi fără recital, am timp să observ mai multe din ingredientele inimaginabil de diverse care se amestecă și fac totul ăsta pe care nu poți să nu-l iubești. Suntem invitați la masă într-o familie cu origini de peste tot din Spania. Iarăși, o atmosferă cu de toate, dar mai ales cu umor și acea energie specifică. Înțeleg acum perfect scenele de familie din filmele lui Almodovar, nu trebuie decât să scot telefonul să înregistrez și jumătate de producție e gata.

Pretutindeni domnește însă o relaxată încredere. De unde vine? - mă tot întreb. Și observându-i pe tinerii familiei, înțeleg dintr-o dată: sunt extrem de relaxați, de autentici dar în același timp de un desăvârșit bun-simț. Frumoși, calmi și... liberi! Da, asta e. Libertatea.

Oamenii aici au exercițiul libertății funcționale. Acela de a fi ei înșiși fără a deranja pe nimeni și nimic. Vezi o istorie întreagă de reguli, mentalități diverse și feluri de educație crescute frumos într-un prezent bine înțeles. La fel cum zidurile hotelului în care stau au trecut printr-un mileniu de transformări și au ajuns să devină, dintr-o cetate aspră, un loc frumos și primitor.

Aici se poate înțelege cel mai bine că liber nu ești atunci când faci ce-ți trece prin cap, ci atunci când ți-ai asumat toate regulile.