Duminică, 24 septembrie, la Sala Palatului, Orchestra Concertgebouw a încheiat ediția 2023 a Festivalului Internațional "George Enescu". Ansamblul condus de carismaticul dirijor Klaus Makela a oferit un regal simfonic ce a încântat publicul. A fost un concert demn de închiderea unui festival care așează capitala României în rând cu marile metropole culturale.

Despre cea de-a 26 ediție a Festivalului Enescu a vorbit Cristina Uruc - director Artexim:

"A fost o ediție frumoasă, cu o echipă majoritar nouă atât la nivel de management administrativ, executiv și artistic, cât și la nivel de execuție. Ne-am bucurat foarte mult să contribuim la cel mai mare festival de muzică clasică din România și unul dintre cele mai mari din lume. Un festival care a durat patru săptămâni, 29 de zile non-stop de muzică de cea mai înaltă calitate, peste 3500 de artiști invitați. Un eveniment care se desfășoară sub Înaltul Patronaj al Președintelui României, ceea ce ne onorează, un proiect cultural finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii. Ne bucurăm foarte mult de susținerea autorităților, de onoarea pe care președinția ne-o face acordând Înaltul Patronaj acestei ediții și cred că cu toții, în această lună, ne-am bucurat de tot ceea ce festivalul a putut oferi în termeni de repertoriu, artiști, orchestre și experiențe.

Afluența publicului a fost asemănătoare edițiilor anterioare. Ne-am bucurat foarte mult să vedem la Sala Radio o idee mai mult public decât în anii trecuți; asta și datorită schimbării de perspectivă asupra repertoriului. Nu am avut doar muzică contemporană, ci și repertoriu universal. S-a cântat Ceaikovski, Sibelius, iar gazdele noastre - Radioul și coproducătorii evenimentului - au fost extrem de generoase și de ajutor.

Ceea ce ne dorim să facem este să aducem o tușă personală atât în partea de logistică și organizare, cât și în partea de programare artistică în așa fel încât festivalul să rămână la standardele cu care publicul este obișnuit și, de ce nu, chiar să-l creștem.

Din punct de vedere al laturii mele de muzician, am rămas cu evenimente unice în peisajul românesc, cum ar fi operele în concert pe care le-am putea asculta la Sala Palatului - Billy Budd sau Saint Francois D'Assise, opere-monument care nu pot fi făcute altfel în România decât în cadrul Festivalului Enescu, din cauza mărimii aparatului orchestral, corului și dificultăților ca scriitură. De asemenea, Le Grand Macabre de Ligeti - ne-am putut bucura de acest concert la Filarmonica "George Enescu", la Ateneu. Cu concertele Orchestrei Naționale a Franței, cu concertele Academiei Santa Cecilia sub bagheta lui Sokhiev, cu muzica pe care maestrul Măcelaru ne-a adus-o și ne-a oferit-o cadou în aceste 29 de zile."

"Un festival pentru toate gusturile", e de părere pianista Verona Maier:

Un festival cu un număr de manifestări mai mare decât oricând. Cred că asta am observat cu toții. Au fost lucruri pentru toate gusturile, interesele… motiv pentru care cred că el a părut un festival foarte aglomerat. În același timp, cred că a fost vorba și de o încredere din ce în ce mai mare a organizatorilor în educația pe care acest festival o face de 30 de ani publicului românesc și nu numai, între altele, pentru a-l învăța să selecteze ceea ce-l interesează. Deci, un festival cu foarte multe lucruri, pentru toată lumea, care nu mă îndoiesc că a fost o foarte grea încercare din punct de vedere organizatoric pentru cei care au realizat această tranziție de la un tipar pe care l-au preluat, către un model cu care cred că va trebui să ne obișnuim."

Cu câteva minute înaintea începerii ultimului concert, în forfota foaierulului Sălii Palatului urcau grăbiți: Stefan van Gronigen - cel care a condus timp de două decenii Raiffeisen Bank România:

"Festivalul îl aștept la fiecare doi ani. E minunat! Și după o lună de muzică, acum, cu o închidere superbă, a devenit pentru noi o tradiție să participăm cât de des posibil. Și mă bucur să văd și că festivalul menține și chiar crește calitatea în fiecare an."

…și părintele Francisc Doboş:

"Îmi pare rău că se termină festivalul, dar m-am bucurat aproape, aproape de fiecare seară. M-am bucurat de muzică și încerc să mă educ spre muzică pentru că nu putem avea pretenția că cunoaștem toată muzica clasică. Mi-aș dori ca în București, așa cum s-a dezvoltat și a devenit atât de cunoscut, din ce în ce mai multe persoane nu doar să asculte, dar și să citească despre compozitori, despre epocă. Și, în felul acesta, să devenim buni ascultători nu doar de muzică, ci și de oameni, de inimi."

Precizie, rafinament, maturitate artistică… totul la superlativ când vorbești despre una dintre cele mai bune orchestre ale lumii - Orchestra Concertgebouw din Amsterdam condusă de tânărul dirijor Klaus Makela, într-un program care a cuprins Uvertura op. 32 de concert pe teme populare românești de George Enescu și Simfonia a III-a în re minor de Gustav Mahler - opus care a reunit sub bagheta muzicianului finlandez Corul Academic Radio pregătit de Ciprian Țuțu și Corul de Copii Radio pregătit de Răzvan Rădos, solistă - mezzosoprana Jennifer Johnston. În final, ovații și aplauze entuziaste:

"Faptul că au încheiat acest festival cu acest colos sonor care este Simfonia a III-a de Mahler, cea mai lungă simfonie compusă vreodată, care are șase părți, este semnificativ. Festivalul este o mare reușită. Este păcat că nu se mai ocupă toată Sala Palatului. Am văzut că la multe concerte rămân cam 1000 de locuri libere. Altminteri, este aceeași mare realizare și să-i urăm să nu dispară și să continue pe aceeași notă." - Victor Rusu, jurnalist româno-american

Printre spectatori l-am regăsit pe dirijorul Voicu Popescu:

"Părăsim sala cu un sentiment cu totul aparte. Această combinație de orchestră de mare valoare cu un tânăr extraordinar de valoros a făcut ca două seri la rând să trăim momente unice. Mă bucur că nu am ratat aceste două evenimente finale, iar apoteoza din Mahler, Simfonia a III-a, bineînțeles, cu un arsenal incredibil - cu cor de copii, cu cor de femei, cu soliști - am încheiat o seară de vis și sper să ne țină această stare până la ediția următoare a Festivalului Enescu. Regretăm că se termină, dar toate lucrurile bune au un început și un sfârșit."

Nelipsiți de la concertele festivalului au fost regizorul Cristian Mihailescu și soprana Felicia Filip - directorul Operei Comice pentru Copii:

"Festivalul rămâne un moment extraordinar al României. E unul dintre marile momente culturale ale României și mi se pare că și această ediție a reunit poate cele mai valoroase orchestre din lume. Dacă stăm și ne gândim, ca să vină la București din doi în doi ani cele mai mari orchestre, cei mai mari soliști, e un miracol! Poate numai Festivalul de Teatru de la Sibiu mai egalează ca anvergură acest festival. Iar încheierea este copleșitoare. Din păcate, vorbim la doar câteva minute după încheiere și mi-e foarte greu să mă exprim. Este perfecțiunea, este muzica dusă la sublim!"

"Este un dar pe care noi îl meritam. Și de la copilărie până la sublim este parcă un drum atât de frumos ce s-a parcurs în această perioadă și... sigur, să trăim în continuare atât de frumos, în armonie, în această stare de festival, de sărbătoare! Aș putea spune că nu sunt cuvinte care să cuprindă toată această stare splendidă cu care ne-am încărcat."

Regizorul de teatru Tompa Gabor a împărtășit bucuria de a avea șansa să participe la câteva dintre concertele festivalului:

"Extraordinar, pentru că simfonia asta de Mahler este una dintre cele mai mari opere muzicale. Tot Festivalul Enescu a fost o mare sărbătoare. Am avut șansa să pot vedea mai multe concerte. Într-adevăr, e o sărbătoare a înălțării spiritului și a sufletului să vină atâtea orchestre mari, și dirijori, și soliști... Și ceea ce m-a impresionat foarte tare este numărul mare de spectatori. Deși cred, așa cum spunea și domnul Mihai Constantinescu, nu avem destule săli pentru un festival de această amploare, faptul că aici, la Sala Palatului au fost mereu 2000-2500 de spectatori este nemaipomenit!"

Final de festival cu declarația directorului artistic - dirijorul Cristian Măcelaru:

"În concluzie, pentru mine întotdeauna muzica este cea care vorbește. Pentru că are menirea de a ne deschide inimile, are menirea de a ne aduna împreună și cred că în acest festival muzica și calitatea muzicii care a fost produsă își spun cuvântul ultim, deoarece toți artiștii care au contribuit, toate orchestrele care au venit - marii soliști, marii dirijori, programele care au fost prezentate (poate multe din ele pentru prima dată în București sau în România chiar) au încântat și delectat publicul care este, de fapt, sufletul acestui festival. Iar pentru mine, să văd ascultătorii din sălile în care am ținut aceste concerte și care au primit acest dar al muzicii, care transformă muzica în artă... să-i văd pe ei primind acest dar cu un entuziasm atât de mare, îmi confirmă faptul că de fapt muzica (calitatea muzicii) este cea care este pe primul loc la Festivalul Enescu. Și acest lucru este cuvântul cel mai important pentru festival.

Ca spectator, mă reîntorc acasă cu gândul că tot mai mult acest festival contează pentru viața de zi cu zi în România, nu numai pentru melomani, dar pentru energia orașului, pentru energia țării. Pentru că festivalul, cu el în sine, aduce o energie extraordinară! Iubesc atât de mult să vin la concert mai devreme ca toată lumea și să stau și să văd publicul intrând în sală - un public plin de energie, plin de entuziasm. Iar apoi, după concert, să-i văd pe toți cum își împărtășesc opiniile, își împărtășesc gândurile pe care le-au avut în timpul concertului... ca un spectator, e cel mai frumos lucru."