Însemnările unui împătimit al artei dansului

Încă o mult așteptată Întâlnire JTI. A XXIII-a! Încă o companie de balet de uriaș renume internațional vizitează pentru prima oară România. Încă o experiență minunată pentru care suntem recunoscători.

Aterballetto/ Fondazione Nazionale della Danza este cea mai importantă companie italiană de dans. Don Juan, în coregrafia lui Johan Inger, a avut premiera în octombrie 2020 la Ferrara (Italia) și a fost prezentat publicului român pe 11 și 12 octombrie a.c. la Teatrul Național București, sala Ion Caramitru.

Spectacolul a primit premiul prestigioasei reviste Danza&Danza pentru cea mai bună producție a anului 2020 . "Un mit vechi, dar și contemporan, un coregraf la apogeul creativității, o companie aflată pe un traseu ambițios de repoziționare și de creștere, toate acestea aduc la viață unul dintre cele mai mari spectacole ale anului", se arată în motivația juriului.

Revizitarea trecutului este un demers artistic la nivel mondial. Conștienți parcă din ce în ce mai mult că nu este nimic nou sub soare, creatorii secolului XXI se întorc spre temele universal valabile enunțate cu multe sute de ani în urmă scoțându-le din nou la lumină, reinterpretate în cheie personală și în spiritul vremurilor pe care le trăim. Majoritatea acestor teme, de pe care se șterg straturi groase de praf, se dovedesc uimitor de actuale. "Don juanismul este foarte actual. În interpretarea mea, Don Juan este un personaj cameleonic, care îmbină cucerirea și căutarea. Are capacitatea de a fi ceea ce vrea femeia să fie. Cu Elvira comunică de la egal la egal, cu Zerlina se transformă într-un țăran, cu donna Ana devine aristocrat, pe Ines reușește să o convingă să aibă încredere în el. Își dorește să fie iubit, apreciat, dar nu oferă iubire. Alege să privească partea lui întunecată, nu știe să dăruiască. În cele din urmă nu se salvează și e devorat de proprii monștrii", consideră Daniele Ardillo, dansatorul Aterballetto care îl interpretează pe Don Juan.

Dansatorul și coregraful Johan Inger, ale cărui nume și carieră se leagă strâns de companii uriașe în lumea internațională a dansului precum Nederlands Dans Theater și Culberg Ballet/Stockholm îmbină dansul contemporan cu baletul, teatrul cu coregrafia iar rezultatul este spectaculos. Probabil vei zâmbi, cititorule, atunci când îți voi spune că deseori am avut impresia că asist la un balet subacvatic, că fire delicate de alge colorate se mișcă ușor într-un spațiu în care unghiurile ascuțite, rupturile, gesturile bruște nu-și găsesc locul, unde totul curge delicat și parcă de la sine ( scenele de ansamblu m-au încântat!). Membrii trupei de balet sunt cert antrenați pentru stilul clasic, grațios și estetic, dar nu ezită să pună tot ceea ce știu în folosul unei viziuni coregrafice originale, încărcată de expresivitate și mesaje. "Am ales să explorez personajul lui Don Juan, pentru că sunt convins că există ceva contemporan în el și readucerea lui în lumina reflectoarelor ar putea fi o experiență interesantă. (...) Pe Don Juan-ul nostru nu îl așteaptă o eternitate în infern din cauza păcatelor. Lăsăm asta la latitudinea spectatorului. Poate că, în final, deși prea târziu, Don Juan își conștientizează fărădelegile și se aruncă în brațele destinului scris de vicii și fantasmele trecutului? Sau este doar o victimă a ceva dincolo de el? Nu vreau să dezvălui asta. Dar pot spune că, în versiunea mea, Don Juan are mai multe șanse și ocazii de a scăpa de judecată și de a se schimba (...)", își explică Johan Inger intențiile. O imagine cu trimiteri directe către un azi în care, din păcate, personaje de genul Don Juan abundă, nu se schimbă niciodată dar… scapă de judecată, scapă nepedepsiți. Don Juan este imaginea eternă a seducătorului. Artistul edulcorează această imagine. În poveste există servitorul/prietenul care este mereu alături, personajul încercând cu disperare să convingă de existența unei laturi bune, luminoase, cinstite a lui Don Juan. Nu reușește. " Don Juan nu se va schimba niciodată… nu poate. Dacă va fi pedepsit sau nu pentru faptele lui… Întrebarea rămâne fără răspuns." sunt cuvintele dramaturgului Gregor Acuha-Pohl

Ce muzică s-ar potrivi unui astfel de demers coregrafic contemporan?! Genialul Don Giovanni, opera compusă de Wolfgang Amadeus Mozart în 1787 a ridicat ștacheta foarte sus. Compozitorul Marc Alvarez ignoră cu totul trecutul și oferă o platformă sonoră minimalistă, cu multe idei repetitive dar perfect adaptată cerințelor ca muzica să suporte, transporte, impulsioneze, încarce expresiv mișcările dansatorilor. Ingenios și inspirat, compozitorul combină doar patru instrumente: violoncel, vioară, chitară electrică și percuție pentru a obține noi și noi fundaluri sonore care să susțină povestea. Fiecare secvență are nevoie de un val muzical care să o poarte. Iar valul apare, crește, adună forță, atinge un apogeu apoi se sparge. Terenul este pregătit pentru un alt val care, și el, își consumă viața încărcată de fiecare dată de un alt tip de expresie/afectivitate.

Ce decoruri s-ar potrivi unui astfel de demers coregrafic contemporan?! Scenograful Curt Allen Wilmer a ales să lucreze cu două culori: albul și negrul. "Nu doar pentru a simboliza binele și răul ci și ca o metaforă a sensurilor, sentimentelor, personajelor antagonice... Negrul reprezintă absența culorii, iar albul cuprinde toate culorile." explică artistul.

12 blocuri cu laturi negre și albastre și cu dungi desenate pe suprafețe. Fiecare bloc este unic. Dansatorii glisează chiar ei aceste blocuri pe scenă și construiesc diferite combinații de spații… La final, rămâne o singură piesă iar scena se umple de cenușă neagră…Efectul este copleșitor.

Urmărind spectacolul mărturisesc că nu m-am gândit, atunci, pe loc, la toate aceste implicații, intenții, simboluri pe care le-am descoperit ulterior, citind programul de sală și declarațiile tuturor celor implicați. Atunci, pe loc, m-am lăsat pradă bucuriei unui act artistic de o frumusețe, originalitate, expresivitate tulburătoare. Apoi, asimilând informații, coroborându-le cu ceea ce retina a păstrat, am ajuns să apreciez întregul la reala sa valoare.

Nu degeaba Aterballetto/ Fondazione Nazionale della Danza este cea mai importantă companie italiană de dans care rezistă cu succes competiției internaționale stabilind ea însăși repere valorice de necontestat. Mi-aș dori mult să pot vedea versiunile pe care Johann Inger le-a dat altor subiecte celebre precum Petrușka, Peer Gynt sau Carmen. Sunt fascinată de curajul, originalitatea și frumusețea surprinzătoare și spectaculoase pe care coregrafi precum suedezul Mats Ek - compatriot și mentor pentru Johann Inger - sau britanicul Sir Matthew Christopher Bourne - au reușit să le dea unor reinterpretări de capodopere clasice precum, de exemplu, Lacul lebedelor de Ceaikovski. Cu respectul cuvenit tradiției, acești artiști atacă citadelele clasice propunând versiuni moderne, contemporane a căror valoare se apropie sensibil de cea a originalului ce pare a se îndepărta din ce în ce mai mult, în trecut. Capodopera rezistă timpului. Doar hainele vechi se înlocuiesc cu altele noi.

DON JUAN

Coregrafia, Johan Inger

Muzica, Marc Alvarez

Dramaturgie, Gregor Acuha-Pohl

Decoruri, Curt Allen Wilmer

Costume, Bregje van Balen

Lumini, Fabiana Piccioli

Regia, Carlo Cerri

Interpreți

Don Juan Saul Daniele Ardillo

Mama Federica Lamonaca

Leo Matteo Fiorani

Elvira Estelle Bovay

Masetto Giulio Pighini

Zerlina Sandra Salietti Aguilera

Tisbea Martina Forioso

Don Ottavio Giovanni Leone

Donna Anna Ivana Mastroviti

Ines Arianna Kob

alături de

Albert Carol Perdiguer, Sara De Greef, Leonardo Farina, Arianna Ganassi, Clément Haenen, Hélias Tur-Dorvault,

Director general și artistic Gigi Cristoforetti

Director companie Sveva Berti

Maeștri de balet Giuseppe Calanni, Macha Daudel

Inaugurate în anul 2000 de celebra companie de balet Bejart Ballet Lausanne, Întâlnirile JTI au fost dedicate îndeosebi dansului, găzduind coregrafi și trupe celebre, printre care Nacho Duato și Compania Nacional De Danza, Joaquin Cortes, Alvin Ailey American Dance Theater, Tango Pasion, Les Ballets de Monte-Carlo, Sylvie Guillem și Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu și Baletul Național din Chile, Alonzo King Lines Ballet, Vortice Dance Company, Maria Pagés și Sidi Larbi Cherkaoui, Akram Khan Company, Quartet Gala-Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke și Dominique Mercy, în 2017 Noism, cea mai importantă companie de dans contemporan din Japonia, în 2018 compania de dans Martha Graham, iar în 2019 compania IT Dansa, din cadrul Institutului de Teatru din Barcelona. Întâlnirile JTI din 2020 și 2021 au fost amânate din cauza pandemiei desfășurându-se cu un decalaj de un an. Ediția din 2020, care a avut loc în 2021 i-a avut ca invitați pe Wynton Marsalis, cel mai mare trompetist contemporan și Jazz at Lincoln Center Orchestra. Ultima ediție a avut loc în această vară, cu compania de dans Jean-Claude Gallotta, care a prezentat My Ladies Rock la București și Sibiu, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.