L-am văzut pentru prima dată pe Jose Cura acum 14 ani, tot într-un Festival Enescu, într-un spectacol cu opera "Carmen" de Georges Bizet la Opera Națională București. Nu vă pot spune cât de fericită am fost că am putut să asist la un asemenea spectacol și să-l văd live pe José Cura.

Ei bine, prima impresie pe care mi-a lăsat-o a fost aceea că el, José Cura a fost motorul spectacolului. Sigur, avea o parteneră pe măsură - mezzosoprana Ruxandra Donose, interpreta eroinei titulare. Pot să spun că nu voi uita niciodată acel spectacol, pentru că toți artiștii - de la instrumentiștii din fosă la balerini, soliști și coriști - polarizau în jurul lui Don Jose care i-a tras, parcă, în jocul lui. Totul a fost viu, veridic, cu toții am trăit emoția de pe scenă.

Mult timp am rămas în memorie cu José Cura, ca fiind unul dintre cei mai importanți tenori ai lumii. Apoi, mi-am dat seama că este, înainte de toate, un muzician în adevăratul sens al cuvântului, că poate fi un dirijor bun, dar și un regizor talentat realizând montări de operă interesante.

Iată că ediția 2021 a Festivalului Internațional "George Enescu" îl readuce pe José Cura într-o cu totul altă înfățișare - aceea de compozitor și dirijor al propriilor lucrări. În 3 septembrie, aflat în focul repetițiilor, cu doar două zile înaintea concertului de la Sala Mare a Palatului, José Cura a invitat ziariștii la o conferință de presă. O conferință nonconformistă, care s-a desfășurat pe scena Sălii Radio, acolo unde trebuia să înceapă o nouă repetiție la lucrările sale. De fapt, nu m-am simțit ca la o conferință, ci ca la o întâlnire între prieteni, având în față un interlocutor deschis la orice fel de întrebări. Și încă o dată am fost fermecată de José Cura, de naturalețea, de carisma lui, căci, trebuie să vă mărturisesc, pur și simplu am fost trasă la această conferință de presă de colega mea Cristina Comandașu, interesată să afle despre colaborarea sa cu artiștii, în special cei români, despre conjunctura în care a scris lucrarea Te Deum - o premieră pentru Festivalul Enescu și de nu, o premieră mondială:

"Corul Radio este minunat... Am petrecut câteva zile foarte frumoase, au fost momente emoționante, au dat totul... Probabil știți că ieri mi-am auzit pentru prima dată lucrarea Te Deum. Nu m-am putut abține să nu plâng... Deci au fost câteva zile emoționante cu muzică făcută la cele mai înalte standarde... Vocile sunt de calitate, foarte bine pregătite de dirijorul corului, nu am nimic de reproșat, totul a fost grozav... Sigur, avem puțin timp pentru a pune lucrurile împreună: cor-orchestră, pentru că nu am mai lucrat cu orchestra Philharmonia de 25 de ani, dar ambele ansambluri, luate separat, sun minunate... Cât despre soliști... o cunosc pe Roxana Constantinescu de mult timp, am cântat împreună la Opera de Stat din Viena. Pentru mine nu este o surpriză, este o confirmare, ca profesionistă și prietenă, în același timp. Pe Marius Budoiu l-am întâlnit aici, mi s-a părut foarte bine pregătit, este un profesionist... Rolul lui în lucrare este acela al unui "băiat rău", deci culoarea vocală trebuie să te ducă cu gândul la un om periculos... La una dintre repetiții chiar m-a întrebat:

«- Maestre, ar trebui să fiu mai elegant?»

- Nu, nu... i-am zis, fii periculos! Nu este rău să fii un "băiat rău"!"

Întrebat de ce toate piesele care se cântă în concert sunt sacre, Jose Cura a răspuns:

"Nu toate piesele pe care le-am scris sunt sacre... am o operă comică. Acesta este un concert cu muzică sacră, iar Te Deum l-am scris la invitația lui Mihai Constantinescu, el mi-a cerut să scriu ceva pentru această ediție aniversară a festivalului... Am promis că o voi face! Apoi, mi-am zis: O, Doamne!... dar când o să am timp să fac acest lucru? Apoi, a venit pandemia de Covid și dintr-o dată am avut foarte mult timp... În tot acest timp, am scris: Te Deum, un concert pentru chitară și o suită simfonică. Te Deum are premiera acum la București, concertul va avea prima audiție pe 15 noiembrie la Saarbrücken, acolo unde se va cânta și suita simfonică. Sunt fericit că voi avea două concerte cu trei piese în primă audiție..."

După aceste precizări, a urmat o discuție foarte interesantă despre stiluri componistice, despre limbajul muzical contemporan, rezultat, până la urmă, dintr-un mix de epoci și stiluri asimilate diferit de fiecare creator în parte. Desigur, fiecare compozitor își dorește un public deschis și dornic de a cunoaște, de a asimila lucruri noi, pentru ca apoi, tot el, publicul, să decidă dacă a fost, sau nu, pe placul lui.