Cred că, în numeroasele cronici pe care le-am făcut la spectacolele lui Răzvan Mazilu, am epuizat până acum colecţia de superlative pe care limba română mi le-a pus la dispoziţie. Pentru a comenta această producţie cu Familia Addams a trebuit să găsesc altceva. Și… am găsit! Nu am vorbit până acum niciodată despre cutuma existentă în istoria muzicii, încă din Baroc, şi practicată de nume foarte mari de compozitori, de a lua o temă deja scrisă, proprie sau aparţinând altor creatori, şi de a o varia, rescrie - în zilele noastre se spune a o re-vizita! - în cheie personală şi de a o transforma în capodoperă - de exemplu Variaţiunile pe un vals de Diabelli de Beethoven, Variaţiuni pe o temă de Paganini de Serghei Rahmaninov, Variaţiuni şi fugă pe o temă de Purcell de Benjamin Britten, Variaţiunile/parafrazele lui Liszt pe teme din Rigoletto de Verdi… sau chiar prelucrarea în formă jazzistică a (aproape) întregii opere Flautul fermecat de Mozart de Timna Brauer & Elias Meiri Ensemble. În toate aceste lucrări, compozitorii arată întreg respectul cuvenit materialului preluat, acesta rămâne perfect recognoscibil în noua formă pe care o îmbracă, formă pe care însă, artistul îşi pune din plin amprenta personală, redând muzicii o nouă tinereţe, implicit o nouă viaţă.

Familia Addams - familia ciudată, excentrică, cu preferinţe morbide dar plină de umor - este o poveste bine cunoscută de marele public prin seriale, filme de lung metraj, desene animate, un musical de succes… Personajele sunt clar desenate, fiecare are o personalitate pregnantă, câteva elemente apar în toate producţiile devenind emblematice. Regăsim tot ceea ce cunoaştem şi în spectacolul lui Răzvan Mazilu; ceea ce artistul adaugă sunt detaliile numeroase şi spectaculoase. Sunt multe, foarte multe, dar câteva m-au impresionat în mod deosebit: coregrafia grupului de strămoşi (morţii vii), ingenioasa şi foarte estetica rezolvare dată zborului săgeţii pornite dintr-o arbaletă şi ajunse în pulpa unui măr aşezat pe capul iubitului, apariţia Lunii într-un costum ce smulge ua-uri de pe buzele tuturor celor prezenţi în sală, umorul salopetei de cosmonaut pe care cel îndrăgostit de astrul nopţii îl îmbracă pentru a începe călătoria către cea iubită… şi desigur, exemplele sunt mult mai numeroase. Ca de fiecare dată, distribuţia este cu mare grijă căutat şi fiecare interpret e ales conştient şi convins - nici nu putea face altfel ! - să renunţe cu totul la sine pentru a deveni personajul gândit de Răzvan Mazilu. Obsesia nervoasă a regizorului şi coregrafului pentru respectarea tuturor detaliilor a ajuns deja bine cunoscută şi mult temută! Numai cum vreau eu ! - pare a fi deviza creatorului. Si toţi i se supun, fără crâcnire. Căci, atent la cei cu care lucrează, Răzvan Mazilu scoate din cei aleşi scoate din ei tot ce este mai bun. Şi ei ştiu asta. Întreaga distribuţie din Familia Addams este de nota 10+. Desigur, graţia, frumuseţea, silueta, vocea… toate darurile actriţei Oana Predescu polarizează atenţia tuturor atunci când ea se află pe scenă. Şi nu pot să nu amintesc spectaculoasa criză de nebunie a Mariei Alexievici în "momentul adevărului"! Dar fiecare interpret îşi primeşte, cinstit şi corect, porţia de atenţie şi de aplauze care i se cuvine. Căci regizorul i-a modelat pe fiecare cu aceeaşi dragoste şi încredere. Iar ei sunt… impecabili, minunaţi. Conformi modelelor şi totuşi… altfel. Ceea ce am apreciat în mod deosebit la toţi - pe lângă talent actoricesc, voce, abilităţi de dansatori… - a fost totala implicare în rol de la prima la ultima secundă a spectacolului - am remarcat la aplauze că multora le-a fost greu să îşi revină în propria piele -, fără nicio fisură, scăpare sau, foarte important, derapaj de la echilibru şi bun gust. Toţi cei implicaţi în spectacol - desigur şi artiştii din spatele scenei, cei care alcătuiesc echipa pe care Răzvan Mazilu o numeşte cu mândrie "a lui" - merită din plin, toată colecţia de superlative pe care limba română o pune la dispoziţia unui comentator încântat, cucerit, euforic!

PS O menţiune special însoţită de o reverenţă adâncă pentru eleganţa traducerilor semnate de Carmen Stanciu şi Alex Ştefănescu.

Familia Addams

Sâmbătă, 14 septembrie 2019, Teatrul Metropolis

libretul: Marshall Brickman & Rick Elice
muzica şi versurile: Andrew Lippa
traducerea şi adaptarea: Carmen Stanciu
traducerea şi adaptarea songurilor: Alex Ştefănescu

Lucian Ionescu, Oana Predescu, Ana Udroiu, Matei Hotăranu, Radu Mitrea, Aida Avieriţei, Mircea-Alexandru Baluta, Maria Alexievici, Doru Bem, Dan Pughineanu, Andreea Hristu, Iulia Samson, Loredana Cosovanu, Alex Popa, Dan Clucinschi, Ovidiu Uşvat
Regia, coregrafia, costumele: Razvan Mazilu

Producţia muzicală: Alexei Turcan

Decoruri: Sabina Spatariu

Light design: Costi Baciu

Peruci, machiaj: Octavian Mardale

Video: Cristian Niculescu

Pregătirea muzicală: Maria Alexievici

Asistent coregrafie: Monica Petrica

Asistent scenografie, recuzită: Andrei Şcoala de Machiaj Prostetic www.scoalademachiajprostetic.ro
Corepetitori: Anca Saftulescu, Maria Alexievici

Consultant tango argentinian: Daniel Mandita