Urcă orice munte, oricât ar fi de greu, urmează-ţi calea, urmează-ţi visul!

Arhivă : Cronici Înapoi

Urcă orice munte, oricât ar fi de greu, urmează-ţi calea, urmează-ţi visul!

Publicat: luni, 10 Septembrie 2018 , ora 11.20

...este sfatul pe care care Maica Stareţă îl dă Mariei, în musicalul Sunetul Muzicii. Cuvinte ce par a veni din altă lume, din alt timp, căci în zilele noastre, improvizaţia este cuvântul la ordinea zilei. Improvizăm o cină, improvizăm o afacere, improvizăm un spectacol, improvizăm o viaţă… că oricum, iese bine, imaginaţie şi tupeu să ai din plin şi toate se rezolvă. Şi practica a dovedit din păcate că, de cele mai multe ori, se poate şi aşa... Sunt din ce în ce mai rare lucrurile bine făcute, gândite, simţite, organizate, construite.... Din această categorie privilegiată fac parte, în general, spectacolele semnate de Răzvan Mazilu şi, în special, ultima sa producţie, muzicalul Sunetul muzicii.

Sunt puțini cei care nu cunosc minunatul film Sunetul muzicii (1965), producţie a Studioului Fox, distins cu nenumărate premii printre care cinci Oscar-uri, cu Julie Andrews şi Christofer Plummer în rolurile principale, aşezat de Institutul American de Film pe locul 4 în topul celor mai bune 100 de musicaluri din istorie. Și trebuie să fie foarte curajoși cei care doresc astăzi să pună pe o scenă de teatru această partitură. Este aproape imposbili să concurezi cu Julie Andrews sau cu Christofer Plummer! Mai ales atunci când pelicula poate obţine - prin nenumăratele ei duble - perfecţiunea pe care un actor, care trăieşte rolul aici şi acum, nu o poate atinge...

Acum şi aici-ul însă, ca şi contactul direct cu actul artistic, fără ca tehnica să se interpună, rămân totuși, pentru publicul adevărat, mult mai preţioase şi un concert, un spectacol de teatru, operă sau musical trăite pe viu - ca şi o pânză pictată de Leonardo da Vinci, în faţa căreia te afli cu adevărat şi ai senzaţia că o poţi atinge - declanşează trăiri intense, unice, implicit o stare de bine. Pe acest adevăr ca şi pe talentul, mintea şi sufletul său, a mizat Răzvan Mazilu, atunci când a îndrăznit să înfrunte cu un spectacol pentru copii, un film celebru şi… a reuşit.

Acțiunea se țese în jurul Mariei, un personaj inspirat dintr-o poveste reala. Maria Augusta Kutschera s-a născut la 25 ianuarie 1905 într-un tren ce se îndrepta spre Viena. Mama ei a murit când fetița avea doi ani. Alături de o mamă vitregă, Maria capătă o educație strictă și crește singură, departe de alți copii. Descoperirea muzicii lui Bach ca și întâlnirea de suflet cu un preot o determină să dorească să intre ca novice în mânăstirea Nonnberg din Salzburg. Este trimisă totuși timp de un an ca guvernantă la vila familiei von Trapp și da, este adevărat, se căsătorește cu "căpitanul" în noiembrie 1927. Familia trăieşte vremurile cumplite ale Primului Război Mondial, fuge în străinătate și, din 1950 se stabilește în Statele Unite ale Americii, în Vermont, unde splendidul peisaj montan amintește de Alpii austrieci.

Musical "Sunetul muzicii" a fost compus în 1959, de Richard Rodgers, pe versurile lui Oscar Hammerstein II. Scenaristul inspirat a realizat un text viu, alert, cu dese schimbări de atmosferă, cu personaje bine conturate. Cei șapte copii au vârste cuprinse între 5 (Gretl) şi 16 ani (Liesel) iar farmecul lor asigură mare parte din succesul spectacolelor, ulterior, al filmului. Muzica, cu sclipire de geniu semnată de astăzi celebrul Richard Rodgers, îmbracă apoi fiecare personaj cu momente nemuritoare. Printre acestea, melodia ce dă titlul partiturii, The Sound of Music/ Sunetul muzicii - locul 10 în topul celor mai bune melodii de film din istorie! -, apoi Edelweiss/Floare de colț, My Favorite Things/ Lucrurile mele favorite, Climb Ev'ry Mountain/ Cucerește orice munte, Do-Re-Mi. De admirat traducerile semnate de Alexandru Ștefănescu; poetice și se lasă foarte bine cântate.

Răzvan Mazilu și-a construit spectacolul pas cu pas, valorificând toate sugestiile scenariului. Totul pornește cu o impresionantă slujbă religioasă la care publicul este invitat să ia parte căci călugărițele cu lumînări aprinse trec prin sală pentru a se urca pe scenă unde decorul imaginează un altar dominat de un înger uriaș. Impactul este foarte puternic. De fapt, publicul este introdus în atmosferă din momentul în care pășește în teatrul transformat într-o adevărată grădină cu flori multicolore. Le vom regăsi, în buchetul pe care îl culege și în coronița pe care o poartă Maria, în grădina familiei von Trapp, în vitralii mari, ca detalii de costume, ca ornamente ale unui leagăn uriaș perfect pentru a purta visele spre înălţimi.... "Am dorit să creăm un cadru fragil și prețios....ca lumea copilăriei unde totul este posbil...un cadru paradisiac" mărturisește scenografa Sabiuna Spătariu. Un paradis maculat însă de cizmele fasciste care zdrobesc florile dar nu și sufletele. Ca un pandant la începutul seren, ultima scenă împânzește sala cu soldați înarmați, cu priviri fioroase și lanterne care te orbesc. Și între acest început și acest sfârșit se derulează acțiunea punctată și de inspirat de momente coregrafice diverse, de la un dans de marionete la mișcarea romantică dintr-o splendidă noapte de vară.

Insist pe aceste amănunte pentru a evidenţia cât mai argumentat, meritele artistului complex care este Răzvan Mazilu, cel care semnează regia, coregrafia şi costumele spectacolului cu Sunetul muzicii, spectacol care a avut premiera la sfârşitul stagiunii trecute pe scena Operei Comice pentru Copii din Bucureşti şi care acum, în septembrie, revine cu încă 6 reluări. Producţia aceasta este impecabilă, strălucitoare, opulentă… Felul în care este gândit spectacolul, în care sunt folosite spaţii de joc ce acoperă nu numai scena ci şi sala, realizarea artistică ce implică, cu valori egale, muzica, dansul, teatrul, cuvântul, vocea, forma, culoarea… toate poartă amprenta personalităţii puternice a creatorului, un profesionist integru, de cea mai bună calitate. Răzvan Mazilu a ştiut să-şi aleagă colaboratorii. Şi a avut de unde… se pare că la casting au venit sute de candidaţi care au fost atent triaţi şi, cu responsabilitate maximă, aleşi. De acelaşi Răzvan Mazilu. Cheile succesului acestui spectacol sunt două - guvernanta Maria, rolul principal, şi cei 7 copii ai familiei von Trapp. În spectacolul pe care l-am urmărit Maria a fost interpretată de Ana Bianca Popescu, o veche, dragă şi mult admirată cunoştinţă din alte spectacole de teatru muzical montate pe scenele româneşti, unele chiar sub direcţia lui Răzvan Mazilu ("West Side Story" 2014, Teatrul Odeon, tot un personaj cu numele de Maria!). Găsesc cu greu cuvintele ca să îi definesc jocul. Poate pentru că Bianca/Maria nu joacă ci trăieşte rolul cu toată intensitatea. Numai aşa reuşeşte de câteva ori să aducă lacrimi de neoprit în ochii celor din sală… numai aşa poate să ţină, lipite de ea, privirile tuturor. Bianca vorbeşte aşa cum cântă şi cântă aşa cum vorbeşte. Fără efort, cu încărcătură expresivă maximă.. Este delicată, discretă, impetuoasă, agilă, autentică… iar vocea cu un timbru curat şi personal ajută şi trece rampa, copleşind.

Aş dori să mă opresc aici cu aprecierile interpreţilor. Nu am reuşit să văd celelalte distribuţii care, sunt sigură, acoperă şi ele exigenţele regizorului. Iar în ce priveşte copii, toţi sunt adorabili, talentaţi, muncitori, serioşi… cu adevărat, mici actori-cântăreţi pe care voi încerca să îi urmăresc în evoluţia lor şi… aşteptările sunt mari. Talentul, maturitatea şi responsabilitatea cu care s-au prezentat toţi în faţa publicului sunt de admirat fără rezerve. Mai vreau să adaug un entuziast BRAVO pentru Orchestra Operei Comice pentru Copii care a susţinut acest spectacol (dirijori Alexandru Ilie şi Gheorghe Iliuţă), pentru muzicienii care au ajutat la pregătirea rolurilor şi pentru numeroşii tehnicieni de scenă, regizori de culise şi mânuitori de lumini care au creat iluzia unei lumi de basm pe care ne-au oferit-o scenografa Sabina Spatariu (decor) şi Eranio Petruşka (video şi lighting design) şi în care ne-am simţit minunat.

Am început comentariul meu cu Răzvan Mazilu şi îl închei tot cu Răzvan Mazilu.

"De multe ori am fost întrebat în interviuri cum arată pentru mine fericirea. Am răspuns că fericirea ar fi să locuiesc într-un musical. Poate unul cu Fred Astaire şi Ginger Rogers. Sau în Mary Poppins. Sau în Sunetul muzicii. În orice caz, un musical în care problemele şi obstacolele dispar într-o clipă printr-un cântec sau în paşi de dans. Un musical cu happy-end, cum sunt majoritatea. Musicalul ca promisiune a fericirii. Musicalul ca paradis iluzoriu. Poate utopic, poate posibil. Musicalul ca spectacol complex, total, copleşitor, emoţionant, magic." Am ales să redau aceste cuvinte ale lui Răzvan Mazilu publicate în caietul-program pentru că doresc să îl asigur pe artistul-creatorul inspirat al acestui spectacol de meritat succes că, timp de aproape trei ore, am fost, alături de el şi de toţi interpreţii, profund fericiţi în acest paradis iluzoriu care este producţia cu Sunetul muzicii de pe scena Operei Comice pentru Copii.

ATENȚIE - spectacolul se reia în câteva zile şi urmează încă şase reprezentaţii. Ar fi mare păcat să le rataţi. Iată programul:

15 septembrie ora 17.00

16 sept ora 11.00

22 sept ora 17.00

23 sept ora 11.00

29 sept ora 17.00

30 sept ora 11.00

Opera Comică pentru Copii

"Sunetul muzicii"

Musical de Richard Rodgers, după libretul lui Oscar Hammerstein II

Regia, coregrafia şi costumele: Răzvan Mazilu

Decorul: Sabina Spatariu