Pentru recitalul de la Ateneu a ales un program ce a inclus opusuri de Bach, Beethoven și Enescu. A fost secondat cu atenție și susținut cu mare precizie de pianista Raluca Ouatu, care l-a făcut să se simtă în siguranță în orice moment și i-a oferit un fundament solid, pe care să se desfășoare. Toată seara a fost într-un permanent crescendo, de la o Partită cântată ușor timid, până la un Enescu abordat cu fermitate. Iată ce mi-a spus Ștefan Șimonca-Oprița la final:

Întotdeauna un concert-recital este o experiență, care rămâne cumva în amintirea oricărui solist. Pentru mine, întotdeauna, să cânt în locurile în care știu că au trecut oamenii pe care eu îi apreciez ce mai mult din punct de vedere muzical e un mare lucru. Felul în care îți pregătești programul va conta foarte mult.

În care dintre lucrărie te simți cel mai acasă?

Acasă, întotdeauna m-am simțit la Enescu.