Seara zilei de ieri, 25 iunie 2017, a fost cea de-a doua pe care eu am petrecut-o la Sala Mică a Palatului, în ambianţa deosebit de primitoare a unui festival aflat la început de drum şi în compania unor muzici care merită întru totul să fie ascultate.

După ce pianistul Pascal Rogé ne-a dezvăluit, în 21 iunie, dimensiunea onirică a repertoriului francez, iar Ronan O'Hora ne-a condus sâmbătă pe drumuri ascunse ale visării muzicale din spaţiul austro-german (cu opusuri de Haydn, Schumann şi Schoenberg, printre alţii), protagoniştii ultimului recital desfăşurat anul acesta în cadrul Festivalului Visul unei nopţi de vară şi-au divizat programul în două secţiuni.

Violonistul Alexandru Tomescu şi pianista Sînziana Mircea au bucurat publicul, în prima jumătate a recitalului, cu două dintre cele mai impunătoare sonate dedicate duoului vioară-pian, Sonata op.100, nr.2 semnată de Johannes Brahms, urmată de Sonata Primăverii de Ludwig van Beethoven. Calităţile celor doi muzicieni atât în planul tehnicii, cât şi la nivel expresiv au fost deja confirmate de atât de multe ori, însă ceea ce poate că nu toată lumea cunoaşte este faptul că cei doi se completează şi se desăvârşesc reciproc extrem de bine şi în formulă camerală. Cei care am reuşit să asistăm la vreunul dintre concertele ultimei ediţii ale Turneului Internaţional Stradivarius cunoaştem deja cu prisosinţă acest lucru. După pauză, ne-am întors în sala de concert pentru ceea ce a reprezentat, propriu-zis, un al treilea capitol al visării. Am reuşit să visăm, de această dată, în ritmurile dansurilor spaniole şi chiar cubaneze, izvorâte din condeiele unor compozitori precum Enrique Granados, Manuel de Falla sau Pablo de Sarasate.

Am încheiat, în această manieră, cele trei episoade onirice propuse de Festivalul Visul unei nopţi de vară, iar concluziile îi revin, desigur, organizatoarei, pianista Sînziana Mircea:

"A fost un vis cu-adevărat! A ieşit şi mai frumos decât mi-am imaginat. Acum sunt absolut compleşită de emoţii… mai emoţionată la sfârşit văzând atât de mulţi prieteni alături, în sală, decât înainte de concert. Sunt foarte, foarte recunoscătoare Radio România Muzical pentru acest sprijin uriaş şi artiştilor care au acceptat invitaţia să cânte în micuţul meu festival. Vă aştept şi la ediţiile următoare şi sper să fim împreună cât mai mulţi ani de aici înainte. Multă lume m-a întrebat când au loc următoarele concerte din festival şi, eventual ediţiile următoare. Pe mine mă bucură foarte mult. Sala a fost absolut plină în această seară şi publicul a fost foarte entuziast. Cu siguranţă vreau să continui, să organizez şi ediţia a doua, probabil peste un an, tot în această perioadă. Vreau să rămână un vis pe care să-l împart cu melomanii şi, încet-încet, vreau să mă apuc de organizarea acestei noi provocări."