Emoţionat la prima sa apariţie solistică pe scena Sălii mici a Ateneulu Român, Dragoş Andrei Cantea a precizat:

Eu l-am identificat ca fiind reprezentativ pentru tema copilăriei, în speţă sonata de Haydn, apoi romantismul lui Schubert, îşi face apariţia şi în final terminăm cu Extrasul lui Scriabin. Fiecare dintre cele trei sonate au probleme tehnice diferite, dar cred că Schubert ar fi cam cea mai complexă lucrare, pentru că este o lucrare de foarte mare amplitudine, durează undeva la 40 de minute şi este sonata care arată cele mai multe trăsături estetice, iar Scriabin evident se ştie că este un rupător de degete pentru pianişti, aşa că este o provocare, oricând deschidem o partitură de Scriabin.

Am avut şansa să cânt foarte des şi am mai cântat la Bucureşti de multe ori, însă să apar la Ateneul Român sub egida Filarmonicii George Enescu este într-adevăr o onoare şi sper că nu va fi şi ultima oară.

Pe parcursul celor trei sonate interpretate, Dragoş Andrei Cantea a demonstrat că este un muzician matur cu experienţă concertistică, un pianist care exploatează cu abilitate mijloacele tehnice şi expresive ale instrumentului său, împărtăşind cu generozitate plăcerea de a cânta.