Colegiul Naţional de Informatică 'Tudor Vianu' din Bucureşti şi Fantoma de la Operă sau Ce înseamnă să fii cu adevărat profesor

Arhivă : Cronici Înapoi

Colegiul Naţional de Informatică 'Tudor Vianu' din Bucureşti şi Fantoma de la Operă sau Ce înseamnă să fii cu adevărat profesor

Publicat: luni, 27 Martie 2017 , ora 10.24

O alăturare ciudată: un colegiu de informatică şi un musical celebru. Şi totuşi… Acest Colegiu Naţional de informatică - revin insistent asupra contextului! - are o trupă de teatru muzical. Alcătuită din liceeni…La vârsta cea mai ingrată, vârsta teribilismelor nebune şi absurde, ei aleg să meargă împotriva curentului şi să facă ceea ce le dictează sufletul şi pasiunea: să joace teatru! Şi nu orice fel de teatru, ci teatru musical, în care vorba este cântată şi gestul este dansat. Au avut norocul să fie înţeleşi şi susţinuţi de cel ce a ajuns să poarte un nume emblematic, Dirigu', şi care a creat şi coordonat proiectul, de părinţi, de directorul colegiului, profesor Corina Vinţ, de o actriţă şi regizoare inspirată (şi cadru didactic la UNMB), Monica Ciută… Astfel, începând cu luna noiembrie 2012 şi până în seara zilei de vineri, 24 martie, când i-am descoperit eu, pe scena teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti - partener al acestui unic şi minunat proiect, alături de alte teatre ca Odeon, Excelsior şi Metropolis - în premiera cu Fantoma de la operă de Andrew Lloyd Weber, Trupa de teatru a Colegiului Naţional de Informatică "Tudor Vianu" din Bucureşti a jucat şi a cântat în faţa publicului nu mai puţin de şapte spectacole complexe şi dificile: Bună seara, domnule Wilde!, Chiriţa în provincie, Romeo şi Julieta, Notre Dame de Paris, Grease, Mamma mia!, Cum a fost posibil!? A fost…şi desigur, va fi posibil şi în continuare. Experienţa şi reuşitele inspiră. Musicalul înaripează imaginaţia şi încălzeşte inimile. Grupul liceenilor este altul, de la an la an. Şi, printre ei se vor afla, de fiecare dată, in nuce, actori, cântăreţi, dansatori…care vor avea puterea să scoată la lumină, vise şi ambiţii ascunse, într-o formulă consacrată şi înnobilată în timp de o formă de spectacol, cândva extrem de populară, astăzi din păcate demonetizată şi abandonată de cei mulţi, aceea de TEATRU DE AMATORI.

Cei pe care i-am urmărit pe scenă în Fantoma de la operă, reprezentaţia pe care o comentez, o apreciez şi o recomand cu cea mai mare căldură, se numesc Andrei, Ioana, Andrei, Ana, Andrei, Răzvan, Teodor, Bianca, Daria, Ioana, Andrei, Călin, Călin şi Delia. Cu o excepţie, Andrei Miercure, student anul I la Universitatea Naţională de Teatru şi Cinematografie, toţi interpreţii sunt liceeni. Trei dintre ei au debutat în faţa mea, în roluri de anvergură - Ana Voineag în cântăreaţa Carlotta - sau în roluri importante - Andrei Petrescu şi Răzvan Gogan, cei doi director ai Operei din Paris. Ceilalţi au deja experienţa scenei de musical - Andrei Miercure/ Fantoma a fost, în anii de liceu, pe rând, Jack (Bună seara, domnule Wilde), Romeo şi Quasimodo. Frumoasa şi talentata Ioana Scrioşteanu/ Christine Daaé a fost şi ea Fleur de Lys în Notre Dame, Chris în Grease, Sophie în Mamma mia. Corpul de balet coordonat de charismatica Bianca Guţu, eleva în clasa a X-a, cea care nu numai că dansează, dar semnează şi coregrafia originală şi inspirată a întregului spectacol - în mod special, BRAVO pentru scena balului costumat, plin de nerv, culoare dar şi tensiune ca şi pentru numărul solo - umple scena de tinereţe şi frumuseţe. La frumuseţe contribuie din plin şi vestimentaţia imaginată de de Alina Şontea, machiajul Anei Ianov (amândouă prietene mai vârstnice ale proiectului), decorurile desenate de Ioana Stănilă (clasa a XI-a). Performanţa întregii trupe este cu atât mai remarcabilă cu cât lipsa unui dirijor - s-a jucat şi s-a cântat cu negativul muzical - nu a afectat curgerea spectacolului, iar corectitudinea intrărilor şi a intonaţiei mărturisesc că m-a uimit şi m-a încântat. Pregătirea muzicală a fost asigurată tot de Monica Ciută, care s-a ocupat atât de mise-en-scène cât şi de vocile crude care au abordat partituri complicate, cu ambitusuri largi. Aproape că am uitat că am în faţă liceeni, artişti amatori care, detaliu demn de reţinut, au tradus ei înşişi textul musicalului.

Nu mi-e ruşine să recunosc că, de multe ori, am avut lacrimi în colţul ochilor. M-au impresionat profund bucuria, dăruirea, siguranţa, acceptarea propriilor limite doar din dorinţa de a juca şi a cânta, coerenţa ansamblului, sinceritatea şi puritatea întregului demers pe care publicul l-a răsplătit cu ovaţii. Nu am asistat la o producţie şcolară, ci la un spectacol artistic în cel mai adevărat sens al cuvântului. Un spectacol pe care l-aş revedea oricând, cu deosebită plăcere. Cum a fost, repet, cum este posibil?! Două zile mai târziu, duminică 26 martie, a avut loc o altă sărbătoare - un spectacol surpriză pregătit de elevi pentru aniversarea zilei de naştere a Dirigului lor drag. În caietul program al evenimentului am găsit, cred, câteva răspunsuri: "Tatăl meu (de suflet), Dirigu', este cel care mi-a deschis ochii şi sufletul spre acest lucru nemaipomenit, numit teatru. Nu cred că am cuvinte să îmi exprim recunoştinţa pentru dumneavoastră…veţi rămâne etern în inima mea." (Andrei Miercure, 19 ani). "Aceşti cinci ani mi-au completat personalitatea, conturându-mi caracterul şi ajutându-mă să îmi descopăr latura artistică. Îi mulţumesc dirigului pentru o aşa familie minunată şi îi voi fi veşnic recunoscătoare" (Rabonia Avram, 21 ani, fostă elevă a Colegiului, astăzi studentă în anul II la Universitatea Bucureşti, secţia Limbi Străine - este cea care, alături de Delia Ştirbu şi Bianca Neagoe, s-a ocupat de traducerile songurilor şi a textelor pentru toate spectacolele). "Sunt onorat că am participat la formarea echipei de teatru şi că am văzut de la început, alături de Dirigu' evoluţia acestui vis frumos. Aici am realizat lucruri de care nu ştiam că sunt capabil şi m-am maturizat mai repede decât am conştientizat. Este perioada care v-a rămâne în inima mea pentru totdeauna. Mulţumesc Dirigu pentru că aţi crezut în mine şi mi-aţi oferit această şansă." (Robert Muntean, 22 ani, fost elev al Colegiului, astăzi student la Universitatea Erasmus din Rotterdam, secţia International Bussines Administration). "Teatrul a fost, pentru mine, calea descoperirii de sine. M-a învăţat cum să evadez din atmosfera apăsătoare a realităţii şi să privesc mai mult spre mine însămi. Rolurile, şansa de a urca pe scenă au conturat personalitatea mea. După patru ani am devenit un alt om." (Bianca Neagoe, clasa a XII-a). "Nimeni nu va putea vreodată să înţeleagă ce a însemnat acest proiect pentru mine. Le doresc tuturor din această lume să aibă parte de o astfel de experienţă." (Andrei Angelescu, 20 de ani, fost elev, azi student în Anglia la University of Warwick). "Totdeauna v-am văzut ca pe un magician (magicianul este desigur, Dirigu' n.n.). Diferenţa este că îndepliniţi mai mult decât trei dorinţe. Vă sunt etern recunoscătoare deoarece mi-aţi dat şansa să devin un artist complet." (Delia Ştirbu, clasa a XI-a). "Ce etapă frumoasă, amintiri de neuitat, oameni minunaţi, prieteni, FAMILIA TEATRU! Mulţumesc, DIRIGU', LA MULŢI ANI!!!". (Andrei Florescu, clasa a XII-a). "Îi mulţumesc lui Dirigu' pentru că m-a ajutat să mă dezvolt armonios în acest mic glob de cristal în care azi pot întreba cu încredere: Te superi dacă nu dansezi?" (Bianca Guţu, clasa a X-a). "Pentru mine, trupa de teatru este cea mai frumoasă experienţă pe care am trăit-o la liceu. Pentru aceste momente de neuitat, pentru faptul că mă descopăr cu fiecare spectacol, pentru noua familie, îi mulţumesc celui care m-a susţinut mereu, Dirigu'! (Ioana Scrioşeanu, clasa a XI-a )… şi cuvintele frumoase pot curge uşor, lin, mereu şi mereu… Revine obsedantă imaginea Dirigu-lui, cel de la care a pornit iniţiativa creării unei trupe de teatru muzical la Colegiul Naţional de Informatică "Tudor Vianu" din Bucureşti, cel care, cu siguranţă, s-a luptat din greu ca acest proiect nu numai să prindă viaţă ci să şi trăiască, peste timp, cel care a avut puterea să mearge înainte şi ajutat de cele bune să poată trece mereu mai departe, neoprit de cele rele… Dacă acest Dirig, pe lângă funcţie are şi un nume? Desigur: profesor de informatică Marcel Homorodean. Un om sensibil şi dăruit care a reuşit să transforme şi să facă fericite, prin teatru, generaţii… Adâncă reverenţă.

E greu să închei un astfel de comentariu. Din fericire, Monica Ciută mi-a oferit frazele de final, pe atât de îndrăgitul şi la fel de hulitul facebook pe care a postat, la ore târzii din noapte, după spectacol, poze însoţite de un comentariu: ...s-a mai inserat o zi... o seara de spectacole... copiii mei talentaţi, frumoşi şi pasionaţi de musicaluri şi prietenii mei actori cu care povestesc tot despre muzici şi epoci trecute... teatru, asta e o fericire...

Foto credit Dan Stanilă

24 martie 2017, ora 19 Teatrul Evreiesc de Stat

Fantoma de la operă

Muzica - Andrew Lloyd Webber

Libretul/versurile - Richard Stilgoe, Charles Hart

Fantoma: Andrei Miercure

Christine Daaé: Ioana Scrioşteanu

Raoul, Viconte de Chagny: Andrei Florescu

Carlotta Giudicelli: Ana Voineag

Gilles André: Andrei Petrescu

Richard Firmin: Răzvan Gogan

Ubaldo Piangi: Teodor Tănăsescu