Fără îndoială este mai dificil să pui în scenă o creaţie arhicunoscută decât una nouă sau rar prezentată publicului. Presiunea modelelor stabilite înainte trebuie să fie foarte mare. Totuşi, Renato Zanella şi echipa sa au reuşit să dea viaţă unei foarte sugestive şi antrenante versiuni coregrafice de Romeo şi Julieta - un spectacol cu muzică de Serghei Prokofiev pe care l-au prezentat în premieră vineri seară, în 10 martie 2017, la Opera bucureşteană.

Acţiunea a fost plasată de regizorul şi coregraful Renato Zanella în Verona zilelor noastre - întâmplător oraşul italian fiind locul de naştere al dansatorului care de câteva luni este coordonatorul artistic al baletului Operei Naţionale Bucureşti. S-a jonglat cu cele două epoci - Evul Mediu, în care trăiesc Romeo şi Julieta imaginaţi de Shakespeare - şi secolul nostru, 21, păstrându-se, totuşi, o ambiguitate temporală şi chiar spaţială, aş spune, având în vedere minimalismul decorurilor. Dacă ar fi să aleg o cifră care să se identifice cu această creaţie ea ar fi cu siguranţă doi: două familii rivale, doi tineri îndrăgostiţi, două tipuri de gândire - cea tradiţională, a Capuleţilor şi una modernă - a Montechilor, două stări interioare importante - extaz şi durere.

Mi-au rămas în minte, la finalul serii, fragilitatea extraordinară a Cristinei Dijmaru, care din punctul meu de vedere este Julieta ideală nu numai datorită calităţilor artistice, ci şi fizicului foarte delicat, energia şi senzaţia de putere pe care le-a transmis partenerul ei, balerinul Ovidiu Matei Iancu; în plus mi-au plăcut scenele de luptă - rivalitatea celor două familii derulându-se în cadru sportiv, în sala de scrimă, am avut parte de multe momente demne de filme de capă şi spadă. Valentin Stoica a fost un excelent Mercutio, iar Bianca Stoicheciu o foarte atrăgătoare Rozalinda. Am admirat şi restul distribuţiei - cu Bogdan Cănilă în Tybalt, Robert Enache în Paris, Cristian Preda în Benvolio, Laura Blică Toader în Lady Capulet, Virgil Ciocoiu în Capulet, Lady Montague interpretată de Adina Tudor iar Montague de Vlad Toader. Soliştii, ansamblul de balet al Operei bucureştene şi orchestra au fost conduşi de la pupitrul dirijoral de Tiberiu Soare.

Minunatele costume - ce au împărţit lumea îndrăgostiţilor în două - tradiţionalism şi modernism - au fost realizate de Carla Ricotti, iar decorurile reci, metalice, cu cortine din lanţuri fine de fier şi o raclă de sticlă în care e depusă Julieta - de Alessandro Camera. Designul luminilor i-a aparţinut lui Vinicio Cheli, care e drept că a reuşit să contribuie mult şi benefic la conturarea atmosferei de poveste, însă cu preţul unor dureri de ochi... ale mele, cel puţin.

Spectacolul a fost reluat duminică seară, 12 martie 2017, cu Mihaela Soare şi Robert Enache în rolurile titulare. Bănuiesc că sala a fost plină şi de această dată şi că publicul a ovaţionat din nou îndelung performanţele tehnice şi artistice ale celor implicaţi în realizarea noii montări cu Romeo şi Julieta.