ACUM:
22.00
Grădina de... sunete (R)
Marea muzică, dincolo de cuvinte: într-o grădină paradisiacă.
Urmează: 0.00 Nocturn jazz Portrete ale celor mai importanți oameni din jazz.
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Cronici Înapoi

Un cabaret politic marca Andrei Șerban inspirat din opereta 'Văduva veselă' de Lehar

Publicat: luni, 5 Septembrie 2016 , ora 10.22

Ne amintim de versiunea Oedipe-ului enescian semnată în 1995 de Andrei Șerban pe scena Operei bucureștene, un spectacol cu explicite sugestii politice - mineriada reconstituită, ciumă în Piața Universității, Sfinxul cu obrazul acoperit de masca lui Stalin, steagul american pus la foarte bună vedere etc…! Desigur, acel spectacol nu poate fi uitat căci discuțiile pro și contra au fost vehemente. După același model, regizorul reface acum o operetă celebră, Văduva veselă de Franz Lehar, partitură adorată de public, ale cărei melodii sunt în urechile și pe buzele tuturor. Aș risca afirmația că opereta austro-ungară este - pentru cel care dorește să reviziteze, după moda momentului, capodoperele trecutului și să le transforme în cheie contemporană - mult mai predispusă la haine noi și intervenții politico-șăgalnice decât sobrul și cripticul Oedipe. Este motivul principal pentru care regizorul, alături de Daniela Dima și coautor al noului text, și-a permis cu voluptate să insereze, alături de dialogurile originale, si alte, multe și lungi, scene de dialog, în care și-a propus să aducă în prim plan TOATE tarele, atât de numeroase, ale societății românești contemporane. "Cum în libret este vorba de o țară inventată, pierdută undeva, în Balcani - Pontevedro/Muntenegru n.n. - aflată în criză și în pericol de faliment, condusă de politicieni incapabili, impostori și mincinoși, am găsit printr-un fericit accident, în scrierile lui Radu Paraschivescu și ale lui Andrei Pleșu, materialul ideal pentru ca ea să capete formă și conținut - noul nume al țării imaginare se schimbă în Moldrosovia n.n. -, pe de o parte, inepțiile și aberațiile puse în circulație în spațiul public de tot felul de categorii sociale, incluzând politicieni, neveste de politicieni, oameni de afaceri, funcționari publici, sportivi, personalități TV etc... culese de primul, pe de altă parte, pamfletele celui de al doilea, care împreună realizează o radiografie fidelă a lumii în care trăim, au devenit materia primă a dialogurilor adaptării noastre... ( )...Pe fondul unei bufonade socio-politice, se desfășoară tema principală a dragostei autentice", notează chiar Andrei Șerban în programul de sală. Iar spectacolul este "O oglindă de care aveam nevoie.", mai adaugă regizorul.

Într-adevăr, în această Văduvă veselă găsim chiar de toate: de la ridicole servicii secrete în acțiune la povești ale grizetelor din celebrele cabarete parisiene, femei ușoare care recunosc că nu au decât o singură pereche de chiloți dar... de foarte bună calitate; de la discuții relaxate între bărbați, în saună, la pavilioane cu atmosferă deloc inocentă - există și în versiunea originală -; de la selfie-uri cu amanți de ocazie la step îndrăcit; nu sunt uitate nici doctoratele aleșilor, nu lipsește nici momentul Noi suntem Charlie. Și, mai ales, abundă sforăitoarele declarații de dragoste de țară, susținute de penibilele argumente ce ar pleda pentru unicitatea și superioritatea tărâmului natal - pământ sfânt, mioare inocente, splendori ale naturii..., pentru parte dintre cei prezenți, amintiri de... tristă amintire, pentru cei mai tineri... povești de adormit copiii. De fapt, revenind la tiparul operetei austro-ungare menită, înainte de toate, să distreze publicul, știm că toate aceste rapeluri la erotic și politic există din plin, îmbrăcate însă în rozul transparent al unei decențe elegante și rafinate. Andrei Șerban pășește ferm și curajos pe aceste drumuri, convins că are dreptul să îngroașe vorba, gestul și situațiile în demersul său declarat pentru a crea oglinda de care noi, poporul român, am avea nevoie. Interpreții îl urmează supuși de regulile impuse ale jocului la care participă. Cântăreții se transformă în actori de comedie în continuă mișcare, dansatorii se transformă tot în actori care joacă și dau replici... un efort imens cu reușite, după posibilitățile fiecăruia, pentru care toți trebuie să fie apreciați, compătimiți dar mai ales aplaudați în fiecare clipă. Căci Andrei Șerban nu ține cont de adjectivul muzical ce stă, în definiția operei și operetei, cu drepturi egale, alături de substantivul teatru. Sau ține cont în măsura în care muzica folosește mișcării pe care regizorul de teatru o dorește. Nu o dată, am văzut cântăreți luptându-se din greu cu poziții ce fac extrem de dificilă emiterea sunetelor, mai ales ale celor înalte. Și apreciez așa cum se cuvine, efortul, supunerea și reușita lor. Mai ales că totul este atent înscris în partitură și orice inițiativă, expresivă sau de joc personală, este ferm interzisă. Defilarea în slipuri și costume de baie distruge aproape cu totul preconcepția că un cântăreț - mai ales o cântăreață de operă/ operetă - are nevoie de dimensiunile unui dulap mișcător pentru a emite sunete care să poată fi auzite de la galerie. Interpreții aleși de Andrei Șerban - soliști și cor - sunt, în majoritatea lor, tineri, supli, cu corpuri estetice și mișcări agile. În general se cântă bine și foarte bine, pentru mici derapaje vocale, disconfortul urechii este cenzurat de plăcerea ochiului. Cu o singură excepție: amplificarea microfoanelor la purtător, concesie făcută replicii de teatru, este inacceptabilă pentru publicul de teatru muzical, care s-a putut bucura doar puține clipe - celebrul cântec Vilja și nu mai puțin îndrăgitul duet Hanna - Danilo Lippen schweigen..... de frumusețea reală a muzicii și a vocilor.

S-a spus că acest spectacol cu Văduva veselă este o coproducție între teatrele lirice din Iași și din București. Faptele dovedesc însă că greul este dus de artiștii ieșeni. În fossă se află orchestra Operei Naționale Române din Iași, pe scenă corul și baletul aceleiași instituții. Și, cu excepția lui Danilo, ieșenii pot acoperi oricând, întreaga distribuție. Se poate vorbi deci despre o versiune locală a acestei Văduve și de o alta… interregională, în care soliștii vin de la Cluj, București, Craiova, Galați, Brașov... La București, am avut posibilitatea să le urmăresc pe amândouă și să le confirm viabilitatea. Sigur, personal, am preferințe subiective: m-au cucerit, de la prima apariție, frumusețea, vocea, suplețea, erotismul magnetic pe care îl degajă soprana Ana Maria Donose (Hanna); balanța a înclinat puțin în favoarea vocii, a fizicului, a eleganței și dezinvolturii tenorului Tiberius Simu (Danilo) și ceva mai mult în favoarea vocii, a prospețimii și a implicării în rol ale sopranei Nicoleta Maier (Galați). Aceeași balanță rămâne în echilibru atunci când îi judec pe cei doi Njegus. Într-un taler, Ruslan Bârlea (Teatrul Național Cluj-Napoca) joacă și se joacă cu rolul într-un ritm amețitor și în culori strălucitoare, ca un Puck neastâmpărat ce leagă și dezleagă fapte și vieți; în celălalt taler, sobru și interiorizat, Claudiu Bleonț, solemn și perfect conștient de rolul său de a spune adevăruri grele, ca un gropar shakespearian.

Revenind la spectacolul cu Văduva veselă prezentat pe scena de la ONB în această deschidere de stagiune a sezonului 2016-2017, aplaud cu maxim entuziasm decorurile imaginate de scenografa Anka Lupeș, o scenă rotativă ce alternează ușor și eficient spații diverse de joc. Funcțională coregrafia Andreei Gavriliu, la care am apreciat mai ales umorul.

Nu am mai întâlnit situația ca un spectacol să poarte semnătura muzicală a doi dirijori care apar alternativ la pupitru, o seară unul, o seară celălalt. Înseamnă că muzicienii s-au pus de acord asupra tuturor detaliilor și au prezentat... o viziune comună. O apreciem ca atare, îi lăudăm pe amândoi și remarcăm doar că bagheta lui Ciprian Teodorașcu a fost mai sprințară și, mai ales, mai precisă și mai binevoitoare în urmărirea vocilor decât cea mânuită de Vlad Conta. Despre Orchestra Operei Naționale din Iași putem vorbi numai de bine căci cei 45 de instrumentiști și-au îndeplinit cu brio menirea artistică.

Închei aici comentariul meu succint. Am spus oare totul? Nicidecum. Spectacolul durează patru ore și un pic, cu două pauze. Văduva veselă propusă de Andrei Șerban în toamna lui 2016 la București - căci mai are două Văduve vesele, realizate la Welsh National Opera Cardiff 1984 și la Opera de Stat din Viena în 1999 - trebuie văzută de toți partenerii de discuție și, sunt sigură că, din nou, opiniile pro și contra vor fi numeroase vehemente. Dacă mi-a plăcut spectacolul? Sigur că da! L-am văzut de două ori cu reală plăcere, nu m-am plictisit nicio clipă. Și îl recomand cu căldură ca un must - în traducere liberă ceva ce trebuie neapărat făcut/văzut/încercat/trăit - cu amendamentul că ceea ce este anunțat drept Văduva veselă de Franz Lehar trebuie privit de fapt ca un spumos cabaret politic de moment, marca Andrei Șerban, inspirat din celebra partitură.


*

"Văduva Veselă" de Franz Lehár ONB

31 august și 1 septembrie 2016

Regia: Andrei Șerban

Adaptare originală de Daniela Dima și Andrei Șerban, cu dialoguri inspirate din scrierile lui Radu Paraschivescu și Andrei Pleșu

Scenografia: Anka Lupeș

Coregrafia: Andrea Gavriliu

Dirijori: Vlad Conta, Ciprian Teodorașcu

Distribuția:

Hanna Glavary - Ana Maria Donose (Opera Națională Română Iași), Amelia Antoniu (Teatrul Național de Operetă și Musical "Ion Dacian")
Danilo - Adrian Mărcan (Opera Brașov), Tiberiu Simu
Ambasadorul Zetta - Valentin Vasiliu (Opera Națională București), Ioan Cherata (Opera Română Craiova)
Valencienne - Marta Sandu (Opera Națională București), Nicoleta Maier (Teatrul Muzical "Nae Leonard" Galați) Camille de Jolidon - Andrei Fermeșanu (Opera Națională Română Iași), Ștefan Von Korch
Njegus - Claudiu Bleonț (Teatrul Național București), Ruslan Bârlea (Teatrul Național Cluj-Napoca)
Zizi - Gabriela Daha (Teatrul Național de Operetă și Musical "Ion Dacian"), Cristina Gireadă Tălmaciu (Opera Națională Română Iași)

Violeta - Tatiana Purcaru (Opera Națională Română Iași)
Cascada - Robert Buzilă (Opera Națională Română Iași), Ștefan Linu (Opera Națională Română Iași)
St. Brioche - Ovidiu Manolache (Opera Națională Română Iași), Alexandru Savin (Opera Națională Română Iași)
Bairamovici - Vasile Filimon (Opera Națională Română Iași), Eduard Sveatchevici (Opera Națională Română Iași)
Kromski - Tudor Florența (Opera Națională Română Iași), Eduard Sveatchevici (Opera Națională Română Iași)
● Agenți - Ștefan Linu (Opera Națională Română Iași), Robert Buzilă (Opera Națională Română Iași), Ovidiu Manolache (Opera Națională Română Iași), Alexandru Savin (Opera Națională Română Iași)

Baletul Operei Naționale Române Iași:

Soliști Moment Vilja: Anca Andronache, Viviana Olaru, Dumitru Buzincu, Dănuț Melenciuc
Grizete: Maria Cotorobai, Pamela Tănasă, Miku Okazaki, Anca Andronache, Claudia Tudorache, Viviana Olaru
Can-Can: Chisako Ota, Mizuka Suzuki, Arisa Suzuki, Kurumi Sakamoto, Iuko Hanase, Erika Pinzano, Shinse Jouji, Hirohito Ikeuchi
Ansamblu: Elvis Gache, Alexandru Sebeși, Mălin Gălan, Răzvan Vieriu, Andrei Dexamir, Mihai Dexamir

Corul și Orchestra Operei Naționale Române Iași.

Cristina Sârbu