Sâmbătă, 16 iulie 2016, am avut privilegiul de a-mi petrece ziua în compania foarte plăcută a tinerilor instrumentişti care, în perioada 4-17 iulie, au participat la sesiunea de cursuri de management personal, prezentare, audiţii şi tehnici orchestrale, organizată de Institutul Cultural Român. Trebuie menţionată şi atmosfera feerică în care s-a derulat întregul program, cea a Palatelor Brâncoveneşti de la Mogoşoaia.

Cei aproximativ 10 cursanţi, muzicieni cu vârste cuprinse între 18 şi 25 de ani, proveniţi din toată ţara, s-au bucurat pe parcursul celor două săptămâni de cursuri şi ateliere felurite, susţinute de experţi ai domeniilor vizate. Este vorba despre psihologul Cristi Daniel Lăţea, scriitoarea Ana Barton, jurnalista Oana Dobre Dimofte, consilierul de imagine Gabi Urda, fotograful Mihai Cratofil, flautista Mihaela Anica, violoncelistul Răzvan Suma, directorul Orchestrelor şi Corurilor Radio şi violoncelistul Marin Cazacu, director artistic al Orchestrei Române de Tineret. Ultimele trei zile au fost rezervate în exclusivitate dirijorului britanic Peter Stark, actualmente director de repetiţii al Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene:

"Din experienţa mea de până acum, am observat că artiştii români au câteva caracteristici pe care le consider foarte fascinante. În primul rând, au o tehnică foarte bună. Prin urmare, din punctul de vedere al interpretării, ei se bucură de o abilitate naturală şi de fler. Însă, unde cred că mai trebuie lucrat este la maniera în care trebuie să cânţi într-o orchestră. Cu alte cuvinte, cum să cânte împreună cu colegii, cum să comunice între ei, cum să comunice cu dirijorul şi cum să răspundă la influenţele altora. Prin urmare, pe parcursul celor trei zile urmăresc un tipar compus din sesiuni de discuţii despre cum să îţi foloseşti gândirea şi cum să îţi prezinţi corpul şi despre aspectele interpretării în cadrul unei orchestre, aplicate pe fiecare tip de instrumentist în parte: intonaţie, calitatea sunetului, ce înseamnă să fii cordar sau suflător. Aceste discuţii sunt separate de sesiuni practice, precum critică, tehnici de audiţie şi tehnici de a cânta în ansamblu. În esenţă însă, cele trei zile sunt o investigaţie şi o aprofundare a ceea ce înseamnă să fii muzician într-o orchestră, în comparaţie cu a te afla în ipostaza de solist."

Încă de când am pătruns pentru prima dată în încăpere, am fost plăcut surprinsă de entuziasmul participanţilor, de întrebările pe care le adresau, conferind astfel discuţiei un caracter dinamic şi interactiv:

"Nu îmi pare rău că am ales să vin aici. E extraordinar ce s-a întâmplat, ce oameni am întâlnit, şi, mai ales în ceea ce îl priveşte pe Peter Stark, avem numai de învăţat." (cursantă - flaut)

"Este un program foarte frumos şi inedit, primul de acest gen din România. Nu a mai existat un eveniment la care să se strângă specialişti din atâtea ramuri: actori, scriitori, psihologi, designeri, dirijori. Au fost îmbinate toate artele şi am avut ocazia de a lua câte puţin din toate. Este foarte important pentru noi, artiştii, să ştim cum să ne comportăm pe scenă. Nu este suficient să înveţi să cânţi la instrument, ci trebuie să ştii şi cum să te îmbraci sau cum să gândeşti." (cursantă - flaut)

"Începe să îmi pară rău că nu am venit mai devreme. Este foarte interesant şi foarte frumos, şi se abordează subiecte care chiar ne ajută."(cursant - corn)

După-amiaza a fost rezervată unui curs practic, unde fiecare a interpretat câte un fragment solo destinat instrumentului său, desprins dintr-o lucrare simfonică celebră.

Înainte de plecare, am rugat-o pe Irina Iacob, coordonatoarea proiectului, să formuleze concluziile primei ediţii de "Ad Musicam":

"Cred că a fost un program foarte reuşit. Atât muzicienii, cât şi profesorii au fost foarte încântaţi şi de interacţiunea unora cu ceilalţi, şi de ceea ce au aflat participanţii, dar şi de ceea ce au reuşit să le ofere profesorii. Cred că am reuşit să facem un program cu adevărat complementar studiilor muzicale, care să îi ajute în carieră, în drumul lor către orchestră sau profesorat."