La Miercurea Ciuc, muzica veche, fie ea medievală, renascentistă sau barocă, tradiţională sau cultă, deschide porţi!

O zi bogată în evenimente, vineri 15 iulie. După concertul care a încheiat cursurile Universităţii de vară de Muzică Veche, publicul meloman din Miercurea Ciuc a fost invitat în impunătoarea şi moderna biserică Sf.Augustin pentru a asista la Concertul Corului şi al Orchestrei Baroce a Festivalului, un eveniment desigur, desfăşurat ca de fiecare dată în ultimii 11 ani sub conducerea violonistei Ulrike Titze, concert-maestru al Orchestrei Baroce din Dresda.

Şi nu doar atât. Profilul programului a impus şi prezenţa dirijorului Steffen Schlandt, organist şi leader al Corului "Bach" din Braşov - prin urmare forţe sporite într-un concert care a debutat cu o Sinfonie din Cantata BWV 35 "Geist und seele wird verwirret" de Johann Sebastian Bach, a continuat cu două lucrări pentru solişti, cor şi orchestră compuse de autori din Sibiu - marea surpriză a acestui concert . Este vorba despre Johann Knall, un compozitor sas născut în 1734 şi Philipp Caudella, originar din Moravia, străbunicul lui Eduard Caudella, autorul Uverturii "Moldova" şi profesor al lui George Enescu. Concertul s-a încheiat cu Suita "Muzica apelor" de Georg Philipp Telemann, cel mai spectaculos moment al serii, întrucât s-a optat pentru o percuţie lărgită, spre încântarea audienţei. Organizatorii au ales şi un titlu pentru acest concert - "din biserică spre lume", având în vedere caracterul sacru al primelor trei lucrări, şi finalul cu alură descriptivă- "Flux şi reflux la Hamburg" ca subtitlu pentru Suita lui Telemann.

Desigur, distingem în primul rând profilul lui Ulrike Titze, de 11 ani alături de Orchestra Barocă a Festivalului din Miercurea Ciuc, modelându-i sonoritatea, dezvăluind instrumentiştilor secretele muzicii baroce, mai mult decât un concert-maestru, de-acum legată sufleteşte de destinul acestei orchestre care se reuneşte doar cu ocazia festivalului. De-altfel am remarcat "afectele" comune, şi din direcţia instrumentiştilor şi a publicului care au copleşit-o la final.

După Sinfonia Cantatei "Mintea şi sufletul se tulbură" de Johann Sebastian Bach, şi-a făcut apariţia Corul Baroc din Miercurea Ciuc, primind câteva întăriri şi din partea Corului "Bach" din Braşov, condus de Steffen Schlandt, fiul marelui organist Hans Eckart Schlandt - un cor care a ajuns să sune "foarte german", dacă este să-l cităm pe acest foarte interesant muzician care pare să întruchipeze profilul unui vechi kantor. El continuă tradiţia familiei sale, este în prezent organistul Bisericii Negre din Braşov, dirijează Corul "Bach", este profesor asociat la Universitatea "Transilvania" din Braşov (a predat şi la Cursurile Universităţii de Vară de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc). În plus i se datorează apariţia Festivalului de muzică sacră "Diletto musicale" din Prejmer. Acelaşi Steffen Schlandt a preluat şi conducerea dirijorală în cele două lucrări compuse de autori din Sibiu, cu gesturi sigure şi o viziune perfect conturată. Prima a fost "Dictum auf das erste Pfingstfest" de Johann Knall, cu o alternanţă de coruri, arii şi recitative, avându-l ca solist pe baritonul Arnold Gergely din Cluj-Napoca, o voce care promite. A urmat Motetul "Vias tuas, Domine, demonstra mihi" de Philipp Caudella, pagină cu un profil de-acum clasic, cu soprana Melinda Sámson într-o scurtă intervenţie solistică. Aşa cum aminteam, concertul s-a încheiat cu Suita "Muzica apelor" de Telemann. Ulrike Titze şi-a reluat rolul de leader, imprimând Orchestrei Baroce a Festivalului impulsurile şi contrastele necesare pentru a zugrăvi un peisaj marin, o furtună augmentată cu tunete, toate redate de percuţia mult îmbogăţită timbral şi de membrii corului, prin efecte speciale, extrem de sugestive. Putem vorbi în acest context despre o demonstraţie a faptului că barocul se dezvăluie ca artă a emoţiilor puternice. A fost prin urmare un concert care trebuia urmărit pe viu, înregistrarea sa poate redând într-o mai mică măsură impactul avut asupra publicului. Şi nu uităm faptul că această orchestră are un potenţial remarcabil, are un concert-maestru de prim rang care o ajută an de an să crească valoric, şi se bucură de oblăduirea unui foarte inimos şi atent manager, domnul Ignác Csaba Filip.

...o zi a contrastelor. Tot vineri 15 iulie în Sala Bastionului de sud-est a cetăţii Miko, locul în care se desfăşoară concertele de la ora 22,00, am avut bucuria de a o asculta pe Cipriana Smărăndescu, într-un recital deosebit. Ea a evoluat deopotrivă la clavecin şi la orgă pozitiv, o veritabilă performanţă având în vedere tuşeul diferit al celor două instrumente... Cipriana Smărăndescu şi Gábor Hegyi la trompetă naturală. Este un muzician de origine ungară stabilit în Germania, absolvent al Conservatoarelor din Trossingen şi Haga, având colaborări cu Ansamblul Bach, cu Academia de Muzică Veche, La Stagione din Frankfurt, Concerto Köln şi altele. Am asistat la o frumoasă întâlnire muzicală între doi virtuozi pasionaţi, cunoscători ai limbajului specific, autentic al muzicii secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. Cunoaştem profilul artistic al Ciprianei Smărăndescu, modelată la Universitatea de Muzică din Bucureşti de Ogneanca Lefterescu , apoi la Conservatorul din Vincenza, accentele finale fiind câştigate în cursuri de măiestrie sub tutela lui Andreas Staier, Ton Koopman, Pierre Hantaï şi Patrick Ayrton. Acum stabilită în Italia, se bucură pentru această primă a sa participare la Festivalul de Muzică Veche din Miercurea Ciuc.

Foarte interesant programul propus de cei doi muzicieni, de fapt o alternanţă între repertorii de factură diferită - un Concert şi o Sonată pentru trompetă de Georg Philipp Telemann, o Suită tot pentru trompetă de Handel, acompaniate la orga pozitiv de Cipriana Smărăndescu, între aceste lucrări ea oferind un recital de clavecin cu fragmente din Colecţia Anna Magdalena Bach de Johann Sebastian Bach şi o Suită pentru clavecin de Christian Petzold... muzică redată cu foarte multă expresivitate, acolo unde, aparent ea ar lipsi. Descoperim un sens conturat al frazelor, accente feminine impuse unui instrument aspru ca sonoritate, o ornamentică bogată, caractere puternic diferenţiate în funcţie de profilul pieselor, miniaturi şlefuite cu mare artă, şi o disponibilitate de a comunica şi a intui intenţiile partenerului de dialog. A fost aseară în cetatea Miko, un recital baroc demn de reţinut mult timp de-acum înainte, pentru înalta sa muzicalitate. (Aş fi încheiat această pledoarie cu Preludiul în Do major din Colecţia Anna Magdalena Bach , interpretat de Cipriana Smărăndescu).