Publicul prezent vineri, 24 iunie 2016, la Sala Radio a avut parte de o adevărată sărbătoare a muzicii jazz, putând să îl asculte pentru prima dată în priză directă pe unul dintre marii trompetiști ai lumii: Arturo Sandoval. Prezentările pentru acest artist sunt, cred eu, de prisos, dar nu pot să nu menționez că acesta şi-a început cariera în Cuba fiind influenţat de stilul unor mari muzicieni precum Charlie Parker, Clifford Brown şi Dizzy Gillespie, cel din urmă devenindu-i mentor şi coleg de scenă în numeroase concerte susţinute în Europa şi America.

Revenind la concertul de vineri, chiar dacă nu aș dori să încep într-o notă negativă, nu pot să nu spun că alăturarea lui Sandoval și a formației sale cu Orchestra Teatrului de Operetă 'Ion Dacian' nu a fost poate cea mai fericită decizie. Deși au existat multe intenții muzicale bune, stilul și mai ales tempourile spre care tindea dirijorul Lucian Vlădescu nu au părut a fi cele necesare muzicii latino-jazz. Au existat probleme, însă nu suficiente pentru a umbri importanța serii. Odată intrat in forță, alături de întreg ansamblul muzical, Arturo Sandoval a fost de neoprit. A umplut scena într-un fel în care puțini oameni o pot face și a dat dovadă de o extraordinară virtuozitate, mai ales ținând seamă că are 66 de ani, iar vârsta în general nu este iertătoare cu suflătorii. A prezentat o serie de lucrări, atât proprii, cât și aparținând mentorului său Dizzy Gillespie, dar și alte lucrări desprinse fie din mediul jazz, dar și cel clasi contemporan. Sandoval nu și-a dat măsura talentului doar la trompetă, a câtat și la pian, percuții, synthesizer, vocal și a dat foc atmosferei cu un moment impresionant de scat-singing.

Formația care l-a însoțit a fost una pe măsură, fiind o colecție de muzicieni de primă clasă. O surpriză foarte plăcută a fost și apariția țimbalistului Marius Preda, o adevărată forță în lumea jazz în acest moment. Și acesta și-a arătat capacitățile de poli-instrumentist, susținând și un moment violonistic onorabil. Seara s-a încheiat incendiar cu piesa 'A Night in Tunisia' o compoziție semnată de Dizzy Gillespie. Pot spune că acest concert al lui Arturo Sandoval m-a lăsat dorindu-mi să-l reascult în priză directă cât mai curând, dar și cu întrebarea 'De ce nu a fost sala arhiplină?', mai ales că publicul bucureștean a început să fie unul doritor de jazz.