ACUM:
0.00
Nocturn jazz
Portrete ale celor mai importanți oameni din jazz.
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.

Arhivă : Cronici Înapoi

De la Bach la Bjork și înapoi la Beethoven - Bucuria de a crea tu însuți muzica

Publicat: joi, 26 Mai 2016 , ora 11.03

Linia directoare care pleacă dinspre Carl Orff și duce către Carmina Burana a devenit, deja, un șablon utilizat foarte des. Pentru că, nu-i așa, oricine a auzit, măcar o dată, acordurile celebrei cantate. Dincolo de aceasta, însă, stau și alte realizări ale compozitorului german, care, plecând dintr-o cultură personală solidă și fertilă, a dat nu numai o operă componistică în mare parte necunoscută astăzi, ci și un sistem de educație muzicală, apreciat ca fiind în prezent printre cele mai eficiente. Pentru amatorii definițiilor simple, sistemul Orff este legat de folosirea diferitelor instrumente de percuție, însă, la fel ca în cazul metodelor Kodaly și Dalcroze, realitatea se dovedește mult mai complexă. Și depășește întotdeauna, din fericire, compensator, abundentele descrieri teoretice. De altfel, chiar și denumirea, Schulwerk Orff (școala-atelier Orff), te duce instant către direcția dinamică, practică, activă, autorul german având ca deziderat stimularea continuă a creativității muzicale personale. Iar mijloacele prin care poți atinge acest țel sunt mereu în strânsă legătură cu idea de joc și bună dispoziție, în relație cu latura afectivă. Ca și Dalcroze și Kodaly, Carl Orff și-a dat seama că universul interior al copilului este o lume a cărei complexitate fascinantă nu poate fi ignorată sau restrânsă în tipare rigide. Și că ruta către muzica clasică trebuie adaptată, accesibilizând noțiunile în cheia unei libertăți creative fără bariere restrictive. Așa a luat naștere "muzica elementară" care, după cum declara chiar Orff "nu este niciodată doar muzică. Este strâns legată de mișcare, de dans, de vorbire, fiind, așadar, o formă de muzică în care fiecare poate participa, fiecare este implicat, nu ca ascultător, ci în calitate de co-interpret".

Acestea a au fost, de altfel, și ideile principale ale celor trei ateliere susținute în 19 și 20 mai 2016 la Universitatea Națională de Muzică din București și la sediul Arcub din strada Lipscani, de Kristín Valsdóttir, Decan al Academiei de Artă a Islandei, în cadrul proiectului "Cultură prin muzică". Jovială, plină de un temperament meridional ce contrazicea prejudecata comună privind atitudinea rezervată a nordului european, Kristín Valsdóttir ne-a demonstrat tuturor că instrumentele pot fi oriunde, în gâtul nostru, pe brațe, pe picioare, în lemnul de pe podea, în vârfurile degetelor dar și sub forma celor mai banale obiecte. Ne-a îndemnat să ne jucăm cu imaginația, să călcăm pe teritorii negândite, să transformăm în sunet stimuli diverși, să traducem în muzică imagini, chiar și abstracte. Am simțit din nou la unii dintre participanți surpriză, reținere, sfiala de a se desfășura într-un context atât de liber, în care presiunea perfecțiunii nu există, în care reflexul competițional tradițional nu intervine. Pentru că Schulwerk Orff nu are nimic de-a face cu binecunoscuta obsesie a întrecerii muzicale, ci cu un spirit al descoperirii valențelor individuale care nu au de ce să le umbrească pe ale celorlalți. Am văzut, de asemenea, bucurie la alții, satisfacție, plăcerea de a se juca cu elementele propuse de Kristín Valsdóttir, profitând cu toată ființa de fiecare acțiune. Și, din nou, cei mai câștigați au fost nu cei care de pe scaune își notau scrupulos diferite idei, ci participanții activi, pentru că doar ei au avut șansa să se confrunte în mod direct cu ceea ce înseamnă de fapt sistemul de educație muzicală Orff. Adică deconstrucția în elemente simple, accesibile și apoi reconfigarea acestora treptată în subiectul vizat de profesor, un proces care se petrece pe nesimțite, fără să îl conștientizezi dar pe care pedagogul îl urmărește cu mare atenție. Ca și în cazul metodelor Kodaly și Dalcroze, și aici momentele s-au succedat după un sănătos principiu al variației continue, care devine deja una dintre normele de bază ale pedagogiei moderne. Improvizația (individuală, colectivă, pe echipe) reprezintă punctul central al oricărui atelier Orff, indiferent că vorbim despre cea instrumentală, vocală sau gestuală. Să nu uităm că atunci când și-a configurat metoda, autorul german cunoștea deja teoriile avansate de Emile Jaques-Dalcroze, ritmul muzical unit cu mișcarea devenind o componentă importantă a sistemului său pedagogic. Mergând și mai adânc pe firul improvizației, copilul este îndemnat în sistemul Orff să experimenteze și la nivel melodic dar și ritmic și timbral. Totul se învață printr-o permanentă practică, în care șoaptele, pocnetele, loviturile de palme, manevrarea inventivă a diferitelor instrumente, de la xilofoane și tamburine până la monede și clești de uscat rufe, devin ustensile indispensabile. Cântecele folosite în atelierele Orff sunt în general modale, pentatonice, deliberat scurte, cu dese ostinato-uri, de multe ori alese din repertoriul muzicilor tradiționale sau inventate chiar pe loc. În orice caz, vocea este integrată în complexul arsenal de mijloace sonore, fiind considerată parte a minunatului mecanism care este muzica. De la Bach până la Bjork este, teoretic, o cale lungă și complicată, însă Kristín Valsdóttir a făcut-o să pară lină și armonioasă, speculând cu creativitate resursele fiecărui exemplu muzical ales. Arta sonoră este înțeleasă în sistemul Orff ca un fenomen global, complex, din care putem extrage fără prejudecăți, orice ne stimulează imaginația și fantezia. Chiar și o foarte dinamică piesă a lui Goran Bregovic, interpretată cu diferite părți ale propriului corp.

La final am înțeles și mai bine de ce, din 1961, Academia de Muzică Mozarteum din Salzburg a promovat la nivel instituțional sistemul Orff iar în 1970 a sprijinit apariția Institutului Orff, unde oricine dorește să se perfecționeze în pedagogia imaginată de autorul german are la dispoziție oferte educaționale foarte atractive (de la o săptămână intensivă până la 4 semestre). Iar atelierele pline de culoare și energie coordonate de Kristín Valsdóttir ne-au mai învățat ceva: că desigur, sistemul Orff contribuie la dezvoltarea expresiei personale, a creativității, la stimularea inteligenței muzicale, a încrederii în propria voce, la cultivarea atenției, a plăcerii de a experimenta, facilitând, a empatiei dar, mai ales, că satisfacția demiurgică a creării muzicii, liber, neîngrădit, fără teama de a fi judecat, fără presiune competitivă, te îmbogățește interior, te transformă, te strămută dintr-un loc al conștiinței în altul, mai înalt. De aceea nu putem decât să fim de acord cu partizanii ideii că acest sistem de educație este, în fapt, o adevărată filozofie. Și nu știu cât de înțelepți vom fi dacă o vom stăpâni dar cu siguranță mai fericiți sigur vom deveni.

Proiectul CULTURĂ PRIN MUZICĂ este finanțat printr-un grant acordat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Grantul este acordat în cadrul Fondului Bilateral Național gestionat de Ministerul Fondurilor Europene, iar cofinanțarea este asigurată de ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București.

Parteneri instituționali: Universitatea din Islanda - Centrul Islandez pentru Cercetare în Muzică, Institutul Kodály al Academiei de Muzică Liszt Ferenc din Ungaria, Universitatea Națională de Muzică din București, Asociația Dalcroze România.

Parteneri media: TV CITY, RFI România, Radio România Cultural, Radio București FM, Radio România Muzical, mediaTRUST.

Parteneri media online: port.ro, orasulm.eu, inoras.ro, bigcitylife.ro, goingout.ro, urban.ro, ziarulmetropolis.ro, getlokal.ro,psnews.ro.

Ioana Marghita