Sunt voci care declară că jazz-ul reprezintă sound-ul democraţiei americane. Ne-a oferit o pledoarie în acest sens joi, 21 aprilie 2016, la Sala Radio, saxofonistul Kenny Garrett alături de cei patru străluciţi co-echipieri ai săi, într-un spectacol luxuriant. Înţelegem prin prisma acestui Charlie Parker contemporan, faptul că în democraţie virtuozitatea poate atinge cote dincolo de limitele firescului, faptul că poţi călători prin muzică din Statele Unite ale Americii în Tibet, Brazilia şi Caraibe, că important este să participi… spre sfârşitul spectacolului, peste 20 de minute Kenny Garrett a cerut să se aprindă luminile în sală pentru a vedea cum arată publicul român şi nimeni nu a reacţionat… şi poate mai mult ca orice, înţelegem faptul că muzica are în sine resorturi uriaşe pentru a ne transforma în oameni fericiţi. "Are you happy people?" ne-a întrebat la sfârşit Kenny Garrett, într-o improvizaţie colectivă frenetică - muzicieni şi sală, cântând şi dansând pe teme sugerate de acest impresionant entertainer.

"Sensor" şi Lucas Molina au deschis concertul organizat de Jazz Syndicate Live Sessions - recunoaştem, foarte ingrată sarcina de a fi asociat Cvintetului Kenny Garrett care şi-a prezentat la Bucureşti ultimul album, "Pushing the world away", nominalizat la Premiile Grammy, divers ca structură, un post-bop, după cum s-a spus, împins către limitele sale, evident în primele două piese (veritabile perpetuum mobile cu accente free), post-bop topit însă în fermecătoare ritmuri de bossa-nova, într-o incursiune sonoră demnă de o reprezentaţie budistă, ajungând la soul, salsa şi finalul prelungit, respectiv acel "Happy people", o piesă mai veche a saxofonistului american, regizată în stilul Simfoniei "Despărţirea" de Haydn. Pe rând artiştii au părăsit scena în timp ce muzica îşi urma cursul, ultimul rămas, Kenny Garrett încheind cu o improvizaţie vocală stil Bobby McFerrin… şi atunci s-a aprins lumina!