Camerata Regală, ansamblu aflat sub Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, a susţinut ieri, 17 aprilie 2016, pe scena Ateneului Român, al cincilea concert din cadrul Stagiunii Regale. Invitaţii ansamblului au fost doi invitaţi pe cât de tineri pe atât de valoroşi: violonistul George Tudorache şi dirijorul Nicolas Krauze.

Absolvent al Conservatorului Naţional din Paris - promoţia 2010 şi semifinalist în 2015 al prestigiosului Concurs Regina Elisabeta,George Tudorache este în prezent concertmaistru al Orchestrei Filarmonicii Regale din Liege şi al Orchestrei Filarmonicii din Londra. A încântat realmente cu sunetul viorii sale Stradivarius din anul 1709, George Tudorache dovedindu-se un extraordinar virtuoz, cu o tehnică excelentă adaptându-se foarte bine tempilor incredibil de rapizi impuşi de dirijor în cele două opusuri solistice: Introducere şi Rondo capriccioso de Saint-Saens şi Fantezia "Carmen" de Waxmann.

"Am ales aceste două piese magnifice, pentru că le-am cântat foarte mult în trecut şi îmi dau seama că mi se potrivesc foarte bine, iar membrii orchestrei şi organizatorii m-au sfătuit să aleg acest repertoriu. După spusele lor, îmi vin ca o mănuşă. M-am simţit foarte bine în seara aceasta, să cânt alături de Camerata Regală şi am colaborat foarte bine... Cu dirijorul mă cunosc de 10 ani şi cred că s-a potrivit foarte bine alegerea programului şi pot să zic şi a dirijorului... Se întâmplă foarte multe lucruri deosebite în ţara noastră şi îmi face plăcere să mă reîntorc de fiecare dată când am ocazia să fiu invitat..."

Sub semnul tinereţii, entuziasmului debordant şi muzicii interpretate cu profesionalism aş putea spune că a stat concertul din 17 aprilie, un entuziasm care a trecut rampa şi în rândul publicului, aplaudând evoluţiile muzicienilor chiar şi între părţile Serenadei pentru orchestră de coarde de Piotr Ilici Ceaikovski - lucrare care s-a cântat în partea a doua a serii. Un dirijor cu gesturi ample, care exprimă muzica prin atitudine mi s-a părut Nicolas Krauze, un dirijor al contrastelor ritmice, timbrale şi dinamice, un dirijor care în ciuda tinereţii sale a ştiut ce să ceară de la instrumentişti. Astfel, succesul a fost asigurat, publicul, vă spuneam, a aplaudat frenetic evoluţiile celor aflaţi pe scenă, cei aflaţi în sală fiind şi ei răsplătiţi, în final, cu două bisuri.