"Foarte frumos, un concert superb, tocmai pentru că e este mai rară o aşa combinaţie!"

"Un concert extraordinar, cu un stil de forţă. Mi s-a părut aproape masculin, puternic. Citiri extrem de interesante ale muzicii, chiar mă gândeam în timpul concertului că pare uneori a urmări o întrebare, care se leagă de o altă întrebare… A fost o urmărire fascinantă!"

"A fost unul dintre concertele favorite ale publicului bucureştean, de mare clasă, de mare sensibilitate, cu o trăire fabuloasă, exprimată, nu introvertită. Este tehnic fără cusur!"

Acestea sunt doar câteva dintre reacţiile celor care au fost prezenţi sâmbătă seară (16 aprilie 2016) la Sala Palatului. Motivul - revenirea unei vedete de talie mondială la Bucureşti. Este vorba despre Sarah Chang, care de această dată a susţinut două concerte în România, cel de-al doilea oraş vizat fiind Cluj Napoca.

Artista a cântat în compania Orchestrei Simfonice Bucureşti şi a dirijorului Jose Luis Gomez, o alegere destul de bună în contextul dat. Misterul programului pe care muzicienii l-au prezentat a fost elucidat abia în seara concertului, ei prezentând în afara concertului de Bruch anunţat, opusuri de Beethoven. Totul s-a deschis cu Uvertura 'Hebridele', care a lăsat puţin impresia de încălzire, lucru datorat în parte şi sonorizării nu tocmai fericite. Momentul de maximă importanţă a fost, fără dar şi poate, venirea pe scenă a violonistei Sarah Chang. Concertul I de Max Bruch este o lucrare cu care artista are o conexiune specială, mai ales că acest opus l-a învăţat pe când avea numai 5 ani. De altfel, a fost concertul care i-a asigurat intrarea la Şcoala Julliard. Şi asta s-a simţit asta şi în concertul de sâmbătă seara - o cunoaştere intimă a textului muzical şi o fermitate în abordare. Sunetul său chiar a avut tuşe uşor masculine pe alocuri şi o forţă de nestăvilit, cu anumite excese din când în când. Totuşi, am simţit din plin că acesta a fost evenimentul central al serii şi că de aceea am avut o Sală a Palatului trei sferturi plină (prezenţă destul de bună pentru un eveniment de muzică clasică şi pentru preţul biletelor).

Cea de-a doua parte a concertului a adus în faţa publicului Simfonia a VII-a de Beethoven, lucrare care a fost, după părerea mea, cel mai bun moment al Orchestrei Simfonice Bucureşti. Abia în final şi-au găsit adevăratul echilibru şi au oferit publicului tot.

Într-un final pot spune că am avut parte de o seară cât se poate de plăcută, că m-am bucurat să pot asculta la Bucureşti una dintre marile vedete ale lumii la momentul acesta şi mi-aş dori să pot vedea mai des astfel de nume pe la noi, nu doar în cadrul prestigiosului Festival 'Enescu'.