ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Arhivă : Cronici Înapoi

AUDIO. Sarah Chang pe scena Sălii Palatului din București

Publicat: luni, 18 Aprilie 2016 , ora 11.30

"Foarte frumos, un concert superb, tocmai pentru că e este mai rară o așa combinație!"

"Un concert extraordinar, cu un stil de forță. Mi s-a părut aproape masculin, puternic. Citiri extrem de interesante ale muzicii, chiar mă gândeam în timpul concertului că pare uneori a urmări o întrebare, care se leagă de o altă întrebare… A fost o urmărire fascinantă!"

"A fost unul dintre concertele favorite ale publicului bucureștean, de mare clasă, de mare sensibilitate, cu o trăire fabuloasă, exprimată, nu introvertită. Este tehnic fără cusur!"

Acestea sunt doar câteva dintre reacțiile celor care au fost prezenți sâmbătă seară (16 aprilie 2016) la Sala Palatului. Motivul - revenirea unei vedete de talie mondială la București. Este vorba despre Sarah Chang, care de această dată a susținut două concerte în România, cel de-al doilea oraș vizat fiind Cluj Napoca.

Artista a cântat în compania Orchestrei Simfonice București și a dirijorului Jose Luis Gomez, o alegere destul de bună în contextul dat. Misterul programului pe care muzicienii l-au prezentat a fost elucidat abia în seara concertului, ei prezentând în afara concertului de Bruch anunțat, opusuri de Beethoven. Totul s-a deschis cu Uvertura 'Hebridele', care a lăsat puțin impresia de încălzire, lucru datorat în parte și sonorizării nu tocmai fericite. Momentul de maximă importanță a fost, fără dar și poate, venirea pe scenă a violonistei Sarah Chang. Concertul I de Max Bruch este o lucrare cu care artista are o conexiune specială, mai ales că acest opus l-a învățat pe când avea numai 5 ani. De altfel, a fost concertul care i-a asigurat intrarea la Școala Julliard. Și asta s-a simțit asta și în concertul de sâmbătă seara - o cunoaștere intimă a textului muzical și o fermitate în abordare. Sunetul său chiar a avut tușe ușor masculine pe alocuri și o forță de nestăvilit, cu anumite excese din când în când. Totuși, am simțit din plin că acesta a fost evenimentul central al serii și că de aceea am avut o Sală a Palatului trei sferturi plină (prezență destul de bună pentru un eveniment de muzică clasică și pentru prețul biletelor).

Cea de-a doua parte a concertului a adus în fața publicului Simfonia a VII-a de Beethoven, lucrare care a fost, după părerea mea, cel mai bun moment al Orchestrei Simfonice București. Abia în final și-au găsit adevăratul echilibru și au oferit publicului tot.

Într-un final pot spune că am avut parte de o seară cât se poate de plăcută, că m-am bucurat să pot asculta la București una dintre marile vedete ale lumii la momentul acesta și mi-aș dori să pot vedea mai des astfel de nume pe la noi, nu doar în cadrul prestigiosului Festival 'Enescu'.


Reportaj realizat de Radu Mihalache