Arhivă : Cronici Înapoi
AUDIO. Stagiunea de marți seara - 1 martie 2016
Un început de primăvară de bun augur pentru Stagiunea de marți, printr-o prezență binecunoscută și mult așteptată de publicul bucureștean - aceea a pianistei Sânziana Mircea - pentru a cincea oară pe podiumul Sălii mici a Ateneului Român. În 1 martie, Sânziana Mircea a invitat publicul la o călătorie în vis, explicându-și pas cu pas demersul muzical care a început sub clar de lună, grație sonorităților Sonatei Lunii de Ludwig van Beethoven, a continuat în Italia - la Veneția și pe tărâmul însorit al Spaniei. Plăcerea cu care cântă Sânziana Mircea, entuziasmul ei tineresc s-a perpetuat și în finalul unei seri pe deplin reușite, alături de cei care o îndrăgesc:
"A fost pentru mine într-adevăr un vis. A început în razele suave ale lunii și apoi încet, încet a prins contur. Am plecat spre Italia în Barcarola lui Chopin, pentru că astăzi de 1 martie a fost chiar aniversarea lui Chopin, iar apoi din Gondola de la Veneția am sărit imediat în Spania, în Rapsodia Spaniolă și în câteva dansuri rămânând mai mult timp pe tărâmul iberic. Am ales apoi Dansul românesc de Giulian Cohran, un pic mai necunoscut, poate chiar în primă audiție în Ateneul Român - un compozitor australian, tânăr, care a scris mai multe dansuri românești și este pasionat de muzica noastră, urmat imediat de ceva latin, tangoul lui Albeniz în prelucrarea lui Godovski și în încheiere "El Pelele", ultima piesă din Suita Goyescas de Granados. Pentru că a fost un program atât de apropiat sufletește pentru mine, am vrut să împărtășesc aceste gânduri cu publicul ca să-i ajut, să-i ghidez prin această călătorie, sper eu, plăcută." (Sânziana Mircea)
Mult mai sofisticată mi s-a părut Sânziana Mircea, cu un cânt care a căpătat rafinament și cu un program gândit pentru publicul în fața căruia se prezintă, și... iată succesul este garantat după reacția celor aflați în sală; o sală arhiplină în care s-a regăsit și pianista Verona Maier:
"Dincolo de visul ei, pe care s-a simțit îndreptățită să îl împărtășească cu publicul, putem vorbi despre un recital, care s-a constituit mai ales într-un succes de public. În spatele acestui succes de public stau măcar două lucruri care mie mi s-au părut de luat în seamă: unul dintre ele este un concept în spatele căruia ea a aliniat muzică extrem de diversă stilistic, pe care, din fericire pentru public, a găsit de cuviință să o prezinte prin intervenții pe înțelesul publicului larg. Al doilea lucru este o evidentă dezinvoltură și o absență a oricărui tip de complex în comunicarea prin intermediul muzicii, care a dezvoltat, de altfel, la Sânziana, o relație foarte specială cu instrumentul. Instrumentul nu mai e un pian, ci este mijlocul prin care ea găsește de cuviință să ne zugrăvească lucruri pe care crede că e cazul să le împărtășim cu ea..."
În 1 martie 2016, Sânziana Mircea a demonstrat încă o dată că este o certitudine într-o viitoare carieră pianistică, o muziciană care exploatează cu abilitate mijloacele tehnice și expresive ale instrumentului său împărtășind cu generozitate plăcerea de a cânta.