ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio

Arhivă : Cronici Înapoi

Un debut absolut mult așteptat

Publicat: miercuri, 27 Ianuarie 2016 , ora 14.11
După cam două săptămâni de "vacanță", total atipică pentru orice teatru liric sau orchestră din țară (și nu numai), Opera bucureșteană și-a reînceput activitatea, revenind totodată la vechile obiceiuri de la prezenta același titlu două seri la rând, în parte cu distribuții diferite, fără ca sistemul "original" să se întâlnească în mod constant, ci doar... selectiv, modul de a alege "dublele" și criteriile celor ce se ocupă de stagiune rămânând "absconse" pentru mulți.

Cert este că reluarea operei Traviata, după lunile în care producția a fost împrumutată la Philadelphia, desigur prin intermediul regizorului Paul Curran, s-a făcut prin două spectacole succesive, ceea ce poate ar explica și faptul că sala nu a fost plină, deși partitura este una dintre cele mai îndrăgite și așteptate de către melomani. Cea de a doua reprezentație a marcat însă debutul absolut pe scena ONB al sopranei Diana Țugui, unanim apreciată în țară, apărând acum, în sfârșit, și la București, convingând publicul că într-adevăr glasul său frumos, impecabil pus la punct, precum și expresivitatea deosebită o recomandă în topul interpretelor noastre. Încă de la intrarea pe scenă a cucerit prin prezența elegantă și suplă, prin dezinvoltura mișcării, construind, și în plan vocal, un personaj credibil, firesc, fără nimic artificial sau melodramatic, profund uman și.. adevărat în reacții, trăiri, frământări și sentimente. Cântul său sigur, cald, cu egalitate de registre și acut strălucitor (micile imperfecțiuni din actul I trecând aproape neobservate), cu o paletă coloristică bogată și adecvată fiecărui moment; sensul conferit replicilor, alternarea paginilor interiorizate cu izbucniri niciodată exagerate, totul s-a menținut până la final la un nivel remarcabil, susținut permanent de implicare și intensitate emoțională încărcată și condusă cu inteligență. Iar relația cu partenerii s-a construit fluent și logic, desigur ținând seama ce cerințele regizorale uneori cam ciudate, aducând căldură în dialogurile cu Alfredo, prestanță și echilibru în secvențele cu Germont, integrându-se bine și în jocul complicat din actele I și III, astfel încât am aplaudat o realizare performantă din toate punctele de vedere, un debut pe care îl așteptam de multă vreme. Și iată că, și în acea seară, Diana Țugui, solista Operei Române din Cluj, a confirmat calitatea sa deosebită, răsplătită, de altfel, în toamna lui 2015, cu Premiul pentru cel mai bun solist al trecutei stagiuni, în cadrul Galei Operelor Naționale de la Iași. Sper ca invitarea sa la ONB să fie începutul unei colaborări constante, pentru că, într-adevăr, merită.

În celelalte roluri i-am revăzut pe soliștii "casei", așa cum îi știam din precedentele spectacole (și) cu opera verdiană, tenorul Lucian Corchiș fiind un Alfredo cam copilăros, cântând corect dar fără consistență, baritonul Iordache Basalic etalându-și glasul (cândva) generos, acum precaut, într-un Germont destul de nuanțat ca atitudine și expresie, mezzosoprana Sidonia Nica - o cochetă Flora, bine "intrată" în rol doar în plan scenic, tenorul Andrei Lazăr având, în scurtele intervenții ale lui Gaston, o voce caldă și... mult mai prezentă decât cea a lui Alfredo (aspect remarcat încă de la premieră), soprana Cristina Eremia rezolvând curat rolul Annina, dar poate va învăța să pășească astfel încât să nu se mai audă tocurile pe podea, chiar și în timpul unor arii ale... celorlalți; colegii lor au completat o distribuție numeroasă pe coordonatele unei parcurgeri conștiincioase și fade. Corul a sunat bine și s-a mișcat din nou conform viziunii regizorale care îi supune pe membrii săi la gesturi și unduiri lascive sau chiar la dezbrăcarea tinerilor pe care fetele "îi călăresc"... la limita decenței, orchestra a evoluat corect dar fără relief, sub bagheta lui Vlad Conta, care a condus cu o gestică lejeră, evitând decalajele. Și totuși, a lipsit verva, strălucirea, nervul, dominând rutina (nu aș vrea să-i spun plictiseala), singura care s-a detașat din această platitudine rămânând Diana Țugui, nu doar pentru că se afla pentru prima oară pe scena ONB, ci mai ales pentru că, de fiecare dată, și vocal și ca mișcare este pusă la punct, urmărind conturul personajului în cele mai mici detalii; pentru că este o veritabilă interpretă, dăruită artei sale - așa cum a fost, în teatre importante din țară, și Gilda și Lucia și Norina și Mimi sau Musetta, desigur și Violeta Valery. Păcat că a avut parte de o "echipă" destul de cuminte, păcat că publicul a fost incredibil de... apatic, aplauze firave răsunând doar când și când, recompensând abia la final, prin reacții mai subliniate, efortul celor care s-au străduit să ofere o reprezentație atractivă.

Sper ca la următorul "calup" cu Traviata, în 29-30 ianuarie, în aceleași "formule", spectatorii să reacționeze altfel, mai ales că... vor fi ultimele programări ale operei în actuala stagiune - de ce doar 4 seri cu un "șlagăr" al genului liric, "înghesuite" în doar o lună, rămâne un (alt) mister... Și poate că măcar la ultima reprezentație, în sală să vină și cronicari muzicali și melomanii împătimiți, care în acea seară au strălucit prin absență, deși chiar merita să asiste la un debut excelent.


16 ian 2016  Distribuția:

Violetta Valery - Diana Țugui (invitată)

Flora - Sidonia Nica

Annina - Cristina Eremia

Alfredo - Lucian Corchiș

Germont - Iordache Basalic

Gaston - Andrei Lazăr

Baronul - Daniel Pop

Marchizul - Florin Simionca

Doctorul - Iustinian Zetea

Giuseppe - Florian Ioniță

Servitorul - Adrian Ionescu

Comisarul - Alin Mânzat

Anca Florea