Într-un interviu realizat de Dan Marinescu în Adevărul din 6 decembrie şi intitulat Balerina Alina Cojocaru, Zâna zânelor, pe scena Operei: "În luminile rampei, nu există limite", întrebată dacă a remarcat vreo diferenţă între cum abordează balerinii români şi cei străini pregătirea pentru spectacol, celebra balerină a răspuns: Eu nu o simt, pentru că am tot lucrat în astfel de împrejurări. Dacă altcineva simte altfel, probabil că are o altă mentalitate. Singura diferenţă e că atunci când spun ceva în română, altcineva răspunde în engleză sau invers. Câteodată nici nu-mi dau seama. Avem un repertoriu internaţional şi vin profesori, coregrafi şi scenografi din străinătate şi, în general, vorbim în engleză. Aici mă simt ca la Royal Ballet. După ce am asistat sâmbătă, 5 decembrie la cea mai recentă premieră oferită de Compania de Balet a Operei Naţionale Bucureşti alcătuită din DSCH şi The Dream, am înţeles mult mai bine această ultimă afirmaţie: Aici mă simt ca la Royal Ballet! Compania românească este, în cel mai deplin şi mai adevărat sens al termenului, o companie internaţională, aşa cum se întâmplă în toate marile teatre lirice din lume. În timp, lin şi benefic, în luminile rampei româneşti au glisat în prim plan dansatorii japonezi, englezi, polonezi, italieni… În prima parte a serii, baletul DSCH, din 19 interpreţi am numărat doar 3 nume româneşti. În The Dream - Visul unei nopţi de vară - Din 17 dansatori 4 au fost români - din păcate pe Alina Cojocaru nu pot să o includ în această categorie în sensul pe care îl doresc aici. Aspectul trupei s-a schimbat, felul de a dansa s-a schimbat, conformaţia corpurilor s-a schimbat, repertoriul… totul s-a schimbat în compania primei scene lirice româneşti de când la conducerea sa a venit dansatorul şi coregraful danez de reputaţie internaţională Johan Kobborg.

Calitatea noii trupe este evidentă în această premieră pe care o comentez cu admiraţie. Dansul modern stă alături de cel clasic într-o armonie perfectă. Pe muzica celui de-al doilea Concert pentru pian şi orchestră de Dmitri Şostakovici (p.a. 1957) excelent interpretat de pianistul Ştefan Doniga acompaniat de orchestra ONB condusă de dirijorul clujean Cristian Sandu, în anul 2008, dansatorul şi coregraful rus Alexei Ratmansky a creat pentru New York City Ballet coregrafia DSCH. La momentul premierei succesul fulminant a fost consemnat de cronicarii de specialitate în cele mai importante publicaţii ale vremii: …aceste dansuri vesele şi naturale sunt cu totul coerente şi se îmbină cu muzica precum un cântec de pasăre în zbor (New York Post 2 iunie 2008);…20 de minute…un test de rezistenţă pentru dansatori. (The New York Sun 2 iunie 2008);…baletul este marcat de o gingaşă şi pură poezie…( The New York Times, 31 mai 2008). Într-adevăr, şi impresiile mele de spectator îndrăgostit de arta dansului ar putea fi foarte bine concretizate în aceste cuvinte. Am trăit intens baletul, copleşită atât de energia muzicii compozitorului rus, cât şi de forţa - în care totuşi sensibilitatea, delicateţea, umorul îşi găsesc comod locul - cu care s-a dansat. Interpreţii sunt antrenaţi la fel de bine atât în baletul clasic, cât şi în cel contemporan. Deşi sunt numiţi câţiva solişti, pentru mine această creaţie este una de grup, în care fiecare dansator oferă ce are mai bun. Totul curge lin, fără asperităţi şi mai ales în acea aparenţă de "fără efort" accesibilă doar profesioniştilor autentici, pe cât de splendidă pe atât de înşelătoare. Căci efortul depus de dansatori este uriaş. Şi totuşi, zâmbetul rămâne pe buze - sincer, convingător, autentic! - iar poezia şi umorul se combină melodios într-u reuşita estetică finală a întregului. Revăd oricând cu deosebită plăcere acest DSCH al Companiei de balet a ONB.

Cel de al doilea balet al serii a fost The Dream/Visul - produs în colaborare cu Royal Opera House Covent Garden din Londra, în versiunea (1964) imaginată de cel care este considerat creatorul baletului englez, dansatorul şi coregraful cu aură de legendă Sir Frederick Ashton, după piesa Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare pe aranjamentul muzical realizat de John Lanchbery după partitura lui Felix Mendelssohn Bartholdy. Revenim, cu această lucrare, în atmosfera obişnuită a baletelor clasic-romantice, cu decoruri desenate opulent şi în atmosfera misterioasă a unui spaţiu în care lumea zânelor şi a elfilor se intersectează cu cea a oamenilor. Povestea este cunoscută, numele personajelor Oberon, Titania, Puck... sunt familiare tuturor. Dansul nu face decât să concretizeze în mişcare o literatură extrem de ofertantă vizual.

Coregrafia lui Sir Frederick Ashton cere puritate clasică, deosebite calităţi actoriceşti şi o mare doză de umor autentic. Artistul oferă şi soluţii originale pentru atingerea scopurilor propuse - de exemplu măgarul Bottom dansează pe...poante care înalţă personajul şi dau iluzia unor copite dar care pot ridica reale probleme interpretului căci poantele fac parte exclusiv din arsenalul balerinelor. Impecabile, tehnic şi expresiv, toate evoluţiile solistice. Ar mai trebui lucrat cred, la scenele de grup, mai ales la coordonarea mişcărilor deocamdată destul de desincronizate. Desigur, cel mai frumos moment al spectacolului a fost duetul de şapte minute din final, prea puţine momente în care ne-am putut bucura de arta Alinei Cojocaru (Titania) care l-a avut ca partener pe dansatorul polonez Dawid Trzensimiech.

DSCH

Coregrafia: Alexei Ratmansky

Costume: Holly Hynes

Muzica: Concertul nr. 2 în Fa major op. 102 de Dmitri Şostakovici

Asistent coregrafie şi maestru de repetiţii: Laura Contardi

Lighting design: Marc Stanley

Asistent lighting design: Perry Silvey

Distribuţia din 5 decembrie:

Un cuplu: Sena Hidaka şi Henry Dowden

Un trio: Bianca Fota, Shuhei Yoshida, Takahiro Tamagawa

Trei cupluri: Akane Ichii, Mihaela Soare, Bianca Stoicheciu, Liam Morris, Egoitz Segura, Barnaby Bishop

Patru cupluri: Nastazia Philippou, Raquel Gil Bergstrom, Fiona Cameron Martin, Amy Lee Bale, Răzvan Cacoveanu, Alessandro Audisio, George Murray Nightingale, Miquel Duran Torrents

The Dream (Visul)

Coregrafia şi libretul: Sir Frederick Ashton, după piesa "Visul unei nopţi de vară" de William Shakespeare

Muzica: "Visul unei nopţi de vară" de Felix Mendelssohn Bartholdy (aranjament muzical şi orchestraţie de John Lanchbery)

Scenografia: David Walker

Lighting design original: John B. Read

Maestru de repetiţii şi notaţie coregrafică: Patricia Tierney

Adaptare lighting design: Ionuţ Gabriel Pruteanu

Distribuţia din 5 decembrie:

Titania: Alina Cojocaru
Oberon: Dawid Trzensimiech
Puck: Shuhei Yoshida
Bottom: Alistair Beattie

Cinci Ţărani: Alessandro Audisio, Răzvan Cacoveanu, Mircea Ioniţă, Shohya Oheda, Caspar Stadler

Cuplul Certăreţ:
Helena: Andra Ionete
Demetrius: Liam Morris

Cuplul de Îndrăgostiţi:
Hermia: Bianca Stoicheciu
Lysander: Henry Dowden

Patru Zâne - solo:

Măzăriche: Raquel Bergstrom
Fir-de-Păianjen: Akane Ichii
Fluturaş: Francesca Velicu
Bob-de-Muştar: Nastazia Philippou

Cu participarea Corului de Copii şi Tineret "Symbol", director: Jean Lupu, dirijor: Luminiţa Guţanu Stoian

"The Dream" este produs în colaborare cu Royal Opera House Covent Garden din Londra