Un nou episod al festivalului "Vară magică" s-a derulat miercuri, 29 iulie 2015, la Ateneul Român, sub cupola căruia au putut fi ascultate trei dintre cele mai frumoase opusuri camerale ale istoriei muzicii. Intitulat "Capodopere ale muzicii de cameră", recitalul a fost oferit de către ansamblul Raro, format din patru tineri muzicieni care s-au remarcat atât prin calitatea interpretativă individuală, dar mai ales datorită relaţionării aproape perfecte, fapt care a condus la rezultate muzicale deosebite. Pianista Diana Ketler, violonistul Alexander Sitkovetsky, violistul Răzvan Popovici şi violoncelistul Julian Arp, împreună formând ansamblul Raro, au fost protagoniştii unei seri care a dovedit că muzica de cameră, interpretată la standarde ridicate, poate să încânte şi să captiveze publicul bucureştean care, în ciuda căldurii dar şi a generoasei oferte muzicale pe care apropiatul festival "George Enescu" o propune, este prezent în număr deosebit de mare la concertele din deja tradiţionalul festival "Vară magică".

Seara a fost deschisă cu sonorităţile Cvartetului cu pian op.16 în Mi bemol major de Ludwig van Beethoven, o lucrare din perioada de tinereţe a compozitorului german, prima parte încheindu-se cu Cvartetul cu pian op.23 în Re major de Antonin Dvorak. Pentru partea a doua, membrii ansamblului Raro au ales Cvartetul cu pian op.25 în sol minor de Johannes Brahms, cu celebrul final "Rondo alla Zingarese" - Rondo în stil ţigănesc, interpretat cu energie şi exuberanţă, dar în acelaşi timp cu o sporită grijă pentru elementele de stil şi detaliile partiturilor. A fost extrem de plăcut să urmăresc impecabila tehnică a pianistei Diana Ketler, muzicalitatea deosebită a violonistului Alexander Sitkovetsky, cel care adesea reuşea să îşi desprindă privirea din partitură, angajamentul până la epuizare al violistului Răzvan Popovici şi sonorităţile delicate eliberate de violoncelul lui Julian Arp.

La final, violistul Răzvan Popovici, vizibil epuizat, ne-a vorbit despre experienţa de a cânta alături de colegii săi din ansamblul Raro:
"Este un fel de Rolls Royce. Te poţi baza pe ceilalţi, ştii exact ce fac, ştii cum respiră, ştii cum frazează, cum se joacă agogic. Cântăm de mulţi ani împreună şi întotdeauna este o plăcere. A fost fantastic. Am fost bucuros şi fericit să văd că este un public extrem de entuziast, extrem de atent. A fost, ca de obicei, o mare satisfacţie profesională."