Probabil că ajungem uneori să ne întrebăm "De ce să mai mergem la concerte?". De ce să ne mai obosim să mergem până la vreo sală, să ne pregătim, câtă vreme foarte probabil nu vom audia versiuni la fel de reuşite ca cele pe care le avem noi în colecţia de Compact Discuri. Recitalul cameral pe care l-am urmărit aseară la Ateneu mi-a lămurit acest mare "De ce? ". Pentru că acolo, în priză directă, acolo se formează ceea ce numea Celibidache "starea de muzică".

Am avut ocazia să ascultăm miercuri, 22 iulie 2015, trei muzicieni de marcă. Este vorba despre violonista Mihaela Martin, o artistă cu o carieră amplă, care a purtat-o în toate colţurile lumii şi care şi-a dedicat parte din energie şi formării de noi instrumentişti, violoncelistul Istvan Vardai şi pianista Elena Bashkirova Barenboim, fondatoarea Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră de la Ierusalim. Programul pe care cei trei l-au prezentat a fost unul foarte profund, încărcat de subtilităţi emoţionale.

Totul a început cu o galantă Sonată pentru vioară şi pian de Wolfgang Amadeus Mozart. Respectând în tocmai intenţiile textului, Mihaela Martin şi Elena Bashkirova Barenboim au introdus publicul în starea pe care au dorit-o. Prima jumătate a programului a fost încununată de Trio-ul în do minor de Johannes Brahms.

După pauză am avut ocazia să audiem Trio-ul op.99 în Si bemol major de Franz Schubert. Această amplă călătorie muzicală a avut toate elementele unei interpretări reuşite: tehnică, emoţie şi, mai presus de toate, o bună înţelegere a sensurilor muzicale. Reacţia publicului a fost una pe măsură, aplaudând minute în şir în speranţa că muzicienii vor oferi un bis. Nu a fost acesta cazul, însă fără dar şi poate, concertul de aseară a fost un dar foarte valoros.