Despre semnificația și importanța acestui ansamblu în România ne-a vorbit compozitorul primei piese din concert intitulată Game, Liviu Dănceanu:

"Cu ansamblul Game suntem prieteni de două decenii, de la înființare. Am avut onoarea chiar să-i confer un nume acestui ansamblu, numele de Game, care înseamnă și joc, care înseamnă și performanță, care înseamnă și pradă în limba engleză, dar care citit etimologic, înseamnă game, iarăși un cuvânt care este din siajul meseriei noastre. E un lucru admirabil că există un asemenea ansamblu. În privința colaborării, a fost o serie de lucrări, de la Game, Luxuria și cred că este spre beneficiul muzicii românești că el există și că în această formulă poate să dăinuie și să facă performanțe interpretative extreme."

Sorin Rotaru a inaugurat noua achiziție a Universității, marimba bas, interpretând piesa Marimba d'Amore de Keiko Abe. Emmanuel Séjourné - Losa, Jovan Živković - Uneven souls și Edgar Varese - Ionisation au fost lucrările care au completat programul concertului.

Studenta Irina Rădulescu ne-a vorbit despre apartenența la acest ansamblu și despre dificultățile abordării unui repertoriu modern și contemporan:

"Eu am învățat să cânt în ansamblu aici și mă bucur să fac parte din ceva ce a fost creat acum 20 de ani și sper să mai fie şi de-acum încolo. Fiind percuționiști, abordăm repertoriu contemporan și asta înseamnă implicit o dificultate ridicată. Muzica nouă e foarte meticulos scrisă."

Alexandru Matei, fondatorul ansamblului Game, deopotrivă dirijor și interpret, ne-a vorbit, la final, despre promovarea muzicii noi și despre misiunea pe care o are în îndrumarea tinerilor studenți de la clasa de percuție:

"Înseamnă extrem de multă muncă, foarte serioasă, o exigență maximă, un respect deosebit pentru orice lucrare, multă pasiune și, cum spuneam la începutul concertului, mai ales pentru cei tineri, dacă pot, dacă sunt în stare încerc să-i ajut, să-și facă acest plan pe termen lung, mediu și scurt, de la care să nu se abată. Din păcate vremurile pe care le trăim sau în vremurile în care trăim e foarte greu pentru un tânăr să-și construiască o perspectivă a ce va face în următorii 10, 20, 30 de ani, e foarte greu, dar asta nu înseamnă că nu este posibil.