Arhivă : Cronici Înapoi
Seri relaxante în festival, la Constanța
Toamna a adus, la Opera din Constanța, cea de a 40-a ediție a Festivalului internațional al muzicii și dansului, organizat în perioada 25 octombrie-23 noiembrie. Aflat deci, acum, în plină desfășurare, manifestarea propune seri de balet - chiar în debut excelenta premieră cu Romeo și Julieta de Prokofiev, apoi o Gală extraordinară în cadrul căreia au evoluat soliști de reală valoare ai teatrului (sosiți și din Anglia, Japonia sau Coreea de Sud) și invitați de la București, într-un program divers și atractiv, apoi, spre finalul manifestărilor festivaliere, Don Quijote de Minkus -, spectacole de operă - Elixirul dragostei de Donizetti, Flautul fermecat de Mozart, urmând, la mijloc de noiembrie, Turandot și Boema de Puccini, precum și premiera Imitations de Dinos Constantinides -, alternând cu "Seara muzicii românești" (în colaborare cu Facultatea de Arte de la Universitatea "Ovidius") sau cu pagini din opere și operete abordate de soliști de la Opera din Brașov, colaborând cu Constanța Brass Band; iar Gala extraordinară de operetă, la care am asistat sâmbătă seara, a fost concepută ca un colaj din partituri celebre, momentele succedându-se în regia și scenografia lui Mario Nikolov din Bulgaria, acesta apărând și în ipostază solistică, în compania unor colegi din țara vecină, etalând în general voci ample, unele calitative, mai mult sau mai puțin expresive, parte mai aproape de specificul operei, Valentina Korceakova și Edelina Kîneva având și avantajul unor prezențe scenice atractive, în timp ce Mario Nikolov și Hristo Sarafov au dorit să își reliefeze fie latura "în forță", fie cea cu accente comice, cântând în limba bulgară sau în germană, chiar și în duetele cu soliștii noștri. De la Opereta bucureșteană au fost invitați Mediana Vlad, Alfredo Pascu, Stefan Popov, binecunoscuți publicului, parteneri de scenă fiindu-le interpreți "ai casei" cu glasuri bune și mai ales cu expresivitate vocal-scenică sau cu un talent deosebit în rolurile de compoziție; în secvențe pline de vervă, nostalgice sau temperamentale i-am ascultat cu plăcere pe Lucia Mihalache, Roxana Bageac, Daniela Vlădescu, Smaranda Drăghici, Gabriela Dobre, Constantin Acsinte sau Doru Iftene, încercând să fac abstracție (pe cât posibil) de unele probleme de cânt remarcate la câțiva dintre ei, dorind să mă las cucerită de farmecul muzicii din My Fair Lady de Loewe, Voievodul țiganilor și Liliacul de Strauss, Contesa Maritza, Regina ceardașului de Kalman, Paganini, Văduva veselă sau Giuditta de Lehar, Frumoasa Elena și Orfeu în Infern de Offenbach, Lăsați-mă să cânt de Dendrino. Nu au lipsit nici valsul Voci de primăvară sau Polca Tritsh-Tratsh de Strauss și mult așteptatul Can-can din opereta de Offenbach, împlinite și prin dansul alert și bine realizat al balerinilor (coregrafia Mihai Mândruțiu). Corul (pregătit de Adrian Stanache) a sunat omogen, iar orchestra, după un început ușor ezitant, a rezolvat cu acuratețe parcurgerea lucrărilor - în parte constituind noutăți în repertoriul ansamblului -, iar la pupitru, Tiberiu Oprea (de la Filarmonica din Pitești) s-a străduit să coordoneze relația fosă-scenă și să evite decalajele, rezultând o reprezentație agreabilă, fără mari pretenții de regie, dar fluentă și bine pusă la punct. Aplauzele entuziaste ale celor ce umpleau sala au confirmat din plin faptul că publicul iubește opereta și că acea producție poate să devină o constantă pe afișul curent al teatrului liric.
A doua zi am revenit în sala Operei pentru o "premieră de divertisment muzical" care, sub titlul O, sole mio, a cuprins numeroase canzonete celebre, pe lângă cea care a inspirat genericul ascultând piese precum Vieni sul mar, Non ti scordar di me, Torna a Surriento, Mamma son tanto felice, Matinatta, Amapola sau Chitara romana, Funiculi și, bineînțeles, Con te partiro, pe care Daniela Vlădescu a abordat-o alături de Daniel Madia (de la Opereta din București), acesta nereușind să convingă nici vocal, nici expresiv, așa cum se petrecuse și în O sole mio, destul de discutabili fiind și Bogdan Ocheșel sau Doru Iftene, dar i-am reascultat și pe Lucia Mihalache, Smaranda Drăghici, Gabriela Dobre (deopotrivă semnatara concepției spectacolului), cărora li s-au alăturat și Stela Sârbu, Veronica Răceală-Coman, Raluca Daraban, Laurențiu Severin, iar basul Constantin Acsinte a apărut de această dată în calitate de chitarist, optând pentru miniaturi "de atmosferă". Programul a inclus însă și arii din operele La Rondine și Boema de Puccini, dar și ansambluri din opereta Văduva veselă, pentru ca apoi Fanfara "Muzica apelor" dirijată de charismatica Inga Postolache să împlinească acea seară mozaicată cu alte fragmente îndrăgite din partituri de gen, într-o structură de asemenea cu impact imediat la public. Și, firesc, din final nu trebuia să lipsească Brindisi din Traviata verdiană, readucând pe scenă toți interpreții implicați în program. Soliștii au utilizat microfonul, poate pentru că au fost susținuți de un acompaniament orchestral înregistrat, costumele diverse și decorul amintind "grădina japoneză" asigurând o ambianță colorată unei derulări muzicale ce a răspuns așteptărilor celor care astfel au reascultat melodii adesea îngânate pur și simplu cu drag.
Faptul că ambele spectacole relaxante au atras mulți melomani în sala Operei, apreciind sau "taxând" discret nivelul variat al soliștilor, entuziasmându-se în fața muzicii irezistibile, dovedește că intenția managerului Daniela Vlădescu de a include în festival și opereta și canzoneta a fost inspirată, pornind de a ideea că publicul are nevoie și de "altceva"...