Arhivă : Cronici Înapoi
Orchestra Română de Tineret în Festivalul 'Vară Magică'
'Concertul celei de-a cincea simfonii' - cam așa am putea defini evenimentul ce a avut loc miercuri, 20 august 2014, sub cupola Ateneului Român. Pe scenă au urcat muzicienii ce formează Orchestra Română de Tineret, iar la pupitrul dirijoral s-a aflat Cristian Mandeal, un binom binecunoscut și apreciat de către public. Programul a fost format în exclusivitate din simfonii - Simfonia a V-a de Ludwig van Beethoven și Simfonia a V-a de Dmitri Șostakovici; alegerea lor a constituit probabil și un joc legat de titlul ciclului amplu de evenimente București 555 în care a fost înscris și acest concert.
Senzația pe care o încerci de fiecare dată când auzi în sala de concert celebra temă a destinului este specială, iar tinerii muzicieni au reușit și de această dată să răspândească acest straniu fior prin sală. Evoluția lor pe parcursul acestei lucrări a fost puțin inegală, lăsând impresia unui angrenaj căruia îi ia ceva timp să se urnească, însă odată pornit funcționează foarte bine. De la cea de-a treia mișcare - Scherzo. Allegro - am regăsit acea energie care, în opinia mea, definește Orchestra Română de Tineret. Într-un final această interpretare a celebrei simfonii beethoveniene a fost bine primită de către public, care s-a arătat foarte entuziast la finalul fiecărei mișcări.
Dacă prima jumătate a concertului a fost una ceva mai lejeră, ce-a de-a doua a fost dominată de o sobrietate absolută. Dirijorul Cristian Mandeal a căutat și a scos la lumină cele mai profunde idei și trăiri ascunse în textul Simfoniei a V-a de Dmitri Șostakovici. Precizie, energie, trăire - sunt termeni ce definesc cel mai bine versiunea pe care am putut-o asculta aseară. Când lucrarea s-a încheiat a rămas un frumos moment de tăcere, o respirație, înaintea aplauzelor finale.
Acesta a fost ultimul concert pe care Orchestra Română de Tineret l-a susținut în cadrul ediției din acest an a Festivalului Vară Magică și penultimul eveniment al acestei manifestări. A fost o experiență plăcută și o modalitate interesantă de a ieși puțin din monotonia asfaltului încins.